ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 756/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 307/2021 din 22 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul Litigii cu profesioniștii, formulat de apelanta reclamanta A. S.R.L., București împotriva sentinței civile nr. 1204/10.11.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. S.R.L. Medgidia, având ca obiect constatare nulitate act - reziliere contract, și a schimbat în tot sentința apelată; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a constatat reziliat Contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019 încheiat între reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., și a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 279.533 RON reprezentând daune - interese; a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 13.600 RON.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta Societatea B. S.R.L.- prin lichidator judiciar C.., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecarea apelului.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.., recurenta- pârâtă a relevat, pe larg, statuările instanței de apel și considerentele acesteia și, în dezvoltarea motivelor recurs invocate, a susținut următoarele:

Între părti s-a încheiat contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019.

Conform contractului, intimata s-a obligat să execute în favoarea apelantei toate lucrările de structură, rezistență, șarpantă, arhitectură, finisaje interioare și exterioare, fațade, instalație electrică și sanitară, amenajare curte, conform Autorizației de construire nr. x/06.06.2019 la obiectivul din str. x de Nord. lot 3/9+3/10. CV8a, Costinești.

Potrivit art. 4.1 alin. (1) din contract, antreprenorul s-a obligat să execute și să finalizeze toate lucrările conform graficului de execuție prevăzut în Anexa 3. până cel târziu la 15.05.2020.

Conform art. 7.1 din contract, plățile se vor efectua în tranșe, în baza facturilor și situațiilor de lucrări, iar potrivit art. 7.3 din contract, dacă beneficiarul a confirmat situațiile de lucrări, antreprenorul va emite facturile fiscale, iar beneficiarul achită factura în termen de maxim 10 zile de la primirea acesteia.

Astfel, s-a respectat art. 7.1 din contract, în sensul că, după confirmarea lucrărilor de către beneficiar, antreprenorul emitea facturile in care erau menționate lucrările efectuate de către antreprenor, pentru care beneficiarul făcea apoi plata.

Menționează că nu era nevoie de "situații de lucrări" in forma scrisa, deoarece pe fiecare factura erau menționate lucrările efectuate, care trebuiau plătite.

Arată că pentru întreaga suma de bani, de 279.533.01 de RON, primita de către antreprenor de la beneficiar, antreprenorul a efectuat lucrările corespunzătoare, afirmații ce vor fi dovedite cu înscrisuri.

Mai mult, a efectuat lucrări în plus, care nu au fost plătite de către beneficiar, și a emis, în acest sens, factura x/20.12.2019 pe care a stornat-o, deoarece beneficiarul nu a vrut să o primească.

Mai menționează că, pe la jumătatea lunii decembrie 2019, după ce a efectuat timp de peste 2 luni, lucrările menționate în facturile emise către beneficiar, angajații B. S.R.L. au fost dați afară de pe șantier, împreuna cu utilajele proprii, de către persoane "cu aspect de bătăuși". angajate de către intimata-reclamantă, și administratorul B. S.R.L., D., avea probleme de sănătate și nu a putut continua litigiul cu reclamanta.

Recurenta- pârâtă susține că instanța de apel nu ia în considerare nicio dovadă din care rezultă îndeplinirea obligațiilor de către B. S.R.L..

Instanța de apel arată că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019.

Recurenta-pârâtă consideră greșită această interpretare, deoarece, chiar și din probele administrate în cauză - contract și facturi, se putea observa că plata lucrărilor se făcea, doar după executarea acestora, după recepționarea acestora de către beneficiar, și că situațiile de lucrări erau integrate în facturi, prin menționarea lucrărilor ce urmau sa fie plătite.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 15.09.2021, sub nr. x/2020.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la data de 11 februarie 2020, deci, după intrarea în vigoare a legii.

Prin rezoluția din 03 decembrie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, inițial, la data de 3 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat în drept pe motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul de lege al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aceasta, în condițiile în care, recurenta- pârâtă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau aspecte în ce privește fondul cauzei și pretinse greșeli reproșate instanței de apel; recurenta nu critică raționamentul acesteia, ci reia susținerile privind situația de fapt și probele administrate, și faptul că instanța de apel nu ia în considerare nicio o dovadă din care rezultă îndeplinirea obligațiilor de către B. S.R.L..

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că, criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs, recurenta- pârâtă și-a exprimat nemulțumirea sub aspectul modului de stabilire a situației de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raționamentul instanței în interpretarea probatoriului, a înscrisurilor, facturi, etc.; or, dezvoltarea acestora nu permite încadrarea și analizarea din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de lege, motiv pentru care, nu pot fi reținute ca și critici de nelegalitate.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurenta- pârâtă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului și modalității de administrare și apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta- pârâtă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanța de apel în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- pârâtă S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 307/2021 din 22 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2022.