ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă la 14 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a chemat în judecată pârâții C., D., E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., prin lichidator judiciar provizoriu G.., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 de BNPA "H. și I." și anularea contractului de închiriere nr. x din 8 august 2012, autentificat sub nr. x din 8 august 2012 de BNPA "J.", cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 20 iulie 2015, Tribunalul Neamț, secția I civilă a trimis cauza spre soluționare secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

Pârâta E. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Tribunalului Neamț, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâta S.C. F. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pârâții C. și D. au solicitat stabilirea dreptului de retenție în favoarea acestora în situația în care se va admite acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 și a contractului de închiriere nr. x din 8 august 2012 și obligarea pârâtei S.C. F. S.R.L. la restituirea sumei de 450.000 RON reactualizată. Aceleași părți au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin încheierea de ședință din 24 noiembrie 2015, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței teritoriale și a constatat că este competent material să soluționeze cauza.

Prin încheierea de ședință din 16 februarie 2016, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție formulată de K. în interesul pârâtei S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din 15 martie 2016, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata acțiunii până la soluționarea definitivă de către Tribunalul Neamț a dosarului nr. x/2010, având ca obiect rezilierea tranzacției încheiate la 14 noiembrie 2013 între F. S.R.L. și A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Neamț privitoare la modalitatea de plată a bunurilor ce au făcut obiectul anulării transferurilor patrimoniale dispuse prin sentința civilă nr. 222/F din 27 martie 2012 a Tribunalului Neamț și repunerea părților în situația anterioară semnării acesteia, cauza fiind repusă pe rol la termenul de la 21 mai 2019.

La termenul de la 25 iunie 2019 a fost invocată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. F. S.R.L., față de faptul că aceasta fusese radiată.

Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea reconvențională (având ca obiect drept de retenție) formulată de pârâții C. și D., a dispus scoaterea din cauză și din citativ a pârâtei S.C. F. S.R.L. și a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă înțelege să se judece cu fostul asociat al pârâtei radiate. Față de precizarea reclamantei în sensul că înțelege să se judece cu fostul asociat al pârâtei radiate, K., tribunalul a constatat că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a rămas fără obiect.

Pârâta K. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu a preluat activele societății radiate, excepția perimării și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 98/C din 18 februarie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 martie 2020, Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile privind inadmisibilitatea, lipsa calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției, invocate de pârâții C. și D.; a respins excepțiile privind perimarea, lipsa calității procesuale pasive și excepția prescripției invocate de pârâta K.; a respins excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei E. S.R.L., excepție invocată de pârâta K.; a admis acțiunea, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 de Biroul Notarilor Publici Asociați "H. și I." și a anulat contractul de închiriere nr. x din 8 august 2012 autentificat sub nr. x din 8 august 2012 de Biroul Notarilor Publici Asociați "J.", numai cu privire la bunurile menționate la punctul 1 din contract, respectiv cu privire la suprafața de 6.425 mp teren curți construcții și construcțiile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7 care se află acest pe teren.

Pârâta K., în calitate de fost administrator statutar al S.C. F. S.R.L., a declarat apel împotriva sentinței pronunțate și a încheierii de îndreptare eroare materială din 5 martie 2020, iar pârâții C. și D. au declarat apel împotriva sentinței pronunțate.

Prin decizia nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta K. și pârâții C. și D..

Recurenta-pârâtă K. a solicitat admiterea căii de atac formulate și casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă afirmă că instanța de apel a constatat în mod greșit nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 12 iunie 2012, reținând ca fiind ilicită cauza contractului motivat de împrejurarea că era notat litigiul din dosarul de faliment nr. x/2020 și a aplicat greșit dispozițiile art. 1236 C. civ.. Apreciază că buna-credință se prezumă și arată că în cauză nu s-a administrat nicio probă relevantă, ci a primat prezumția caracterului ilicit. Consideră că nulitatea invocată este relativă, și nu absolută. Solicită și admiterea excepțiilor invocate la fond.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți C. și D. au solicitat casarea deciziei atacate, invocând, în esență, următoarele motive:

Autorii căii de atac afirmă că instanța de apel a reținut un motiv de nulitate, întemeiat pe dispozițiile art. 1236 alin. (2) C. civ., diferit de art. 901 alin. (2) C. civ., reținut de instanța de fond. Susțin că interesul ocrotit în speță nu este unul general și că, față de dispozițiile art. 1250 C. civ. și ale art. 901 alin. (2) C. civ., lipsa calității de proprietar a vânzătorului și reaua-credință a cumpărătorului nu reprezintă cauze de nulitate absolută.

Arată că instanța de fond nu a reținut reaua-credință a cumpărătorului și a vânzătorului și cauza ilicită comună, astfel că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și prevederile art. 478 alin. (3) din același cod, care interzic schimbarea calității părților, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată în apel.

Recurenții-pârâți și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Niciuna din părți nu a depus întâmpinare.

Prin adresa depusă la fila x, lichidatorul judiciar al pârâtei E. S.R.L. a menționat că s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe această pârâtă.

Pe baza cererilor de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost prorogată discutarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte E. S.R.L., au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. și de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020 și s-a stabilit termen pentru soluționarea recursurilor în ședință publică la 30 martie 2022.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la recursul formulat de recurenții-pârâți C. și D., instanța supremă constată că aceștia au indicat în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenții-pârâți susțin că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și prevederile art. 478 alin. (3) din același cod întrucât din considerentele deciziei recurate nu rezultă că ar fi fost încălcate principiile procesului civil și nici limitele devoluțiunii în apel. Astfel, curtea de apel a reținut reaua-credință a vânzătoarei S.C. F. S.R.L. și a cumpărătorilor C. și D., confirmând situația de fapt stabilită de tribunal și aplicând dispozițiile art. 901 alin. (2) C. civ., același temei de drept pe care l-a avut în vedere și prima instanță. În continuarea aceluiași raționament, față de faptul că transferul patrimonial dintre intimata-reclamantă și S.C. F. S.R.L. fusese anulat încă din luna martie 2012, înainte de a fi fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere, și față de efectele sentinței civile nr. 633/F din 6 noiembrie 2013, prin care a fost reziliată tranzacția dintre intimata-reclamantă și S.C. F. S.R.L., curtea de apel a reținut în mod corect cauza ilicită ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 12 iunie 2012, cauză comună tuturor părților contractante, respectiv fraudarea intereselor intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., a aplicat dispozițiile legale incidente, respectiv art. 1236 și art. 1238 C. civ., și a constatat, în acord cu cele statuate de prima instanță, că actele juridice în discuție sunt lovite de nulitate absolută. Astfel nu se poate susține că instanța de apel ar fi analizat o altă cauză decât cea indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și în raport de care s-a pronunțat și instanța de fond.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Din perspectiva acestui motiv de casare, atât recurenta-pârâtă K., cât și recurenții-pârâți C. și D. au susținut, în esență, că nu există motive de nulitate absolută în sensul celor prevăzute de art. 1250 C. civ. și că nu au fost respectate dispozițiile art. 901 alin. (2) și art. 1236 C. civ., critici pe care instanța supremă le va analiza prin considerente comune.

Conform dispozițiilor art. 1236 alin. (2) C. civ., "cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice."

Art. 901 alin. (2) C. civ. statuează că terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare.

Stabilind situația de fapt, curtea de apel a constatat că ambele părți ale contractului de vânzare-cumpărare, societatea S.C. F. S.R.L., în calitate de vânzător, și recurenții-pârâți C. și D., în calitate de cumpărători, au fost de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 deoarece litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 și a avut ca obiect anularea transferului patrimonial al terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în discuție era notat în cartea funciară la data autentificării contractului. Sentința prin care Tribunalul Neamț a anulat acest transfer a fost pronunțată în contradictoriu cu societatea vânzătoare S.C. F. S.R.L.

În mod corect a reținut curtea de apel că prezumția de bună-credință a fost răsturnată în raport de ambele părți ale contractului și că actul juridic în discuție a avut o cauză ilicită comună reprezentată de intenția societății S.C. F. S.R.L. și a recurenților-pârâți C. și D. de a frauda intereselor intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L.

Va fi înlăturată critica prin care se susține că nu există nicio prevedere legală care să stipuleze expres lipsa calității de proprietar a vânzătorului și reaua-credință a cumpărătorului ca fiind cauze de nulitate absolută deoarece curtea de apel nu a dat acestor circumstanțe valoarea individuală de cauze de nulitate, ci le-a avut în vedere în contextul determinării unei cauze ilicite comune a contractului de vânzare-cumpărare.

Aplicând corect norma de drept material edictată de art. 1238 alin. (2) conform căreia "cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună", instanța de apel a constatat că motivele invocate de reclamantă justifică nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012, în sensul art. 1250 C. civ., cauza de nulitate fiind anume prevăzută de lege.

Înalta Curte nu va analiza solicitările recurentei-pârâte K. de a fi admise excepțiile invocate în fața tribunalului întrucât acestea țin de fondul acțiunii, a cărui devoluțiune nu mai poate fi reluată în calea extraordinară de atac a recursului. De asemenea, nu vor fi analizate criticile prin care se afirmă că nu a fost dovedită cauza ilicită și nici aspectele legate de activitatea recurentei ca administrator, de conținutul contractelor sau de plățile efectuate, acestea fiind chestiuni de netemeinicie, și nu de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. și de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. și de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2022.