ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 523/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă la 23 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și intervenienții: LL., MM., NN., OO., PP. și QQ., precum și RR., SS. și TT., în calitate de moștenitori ai defunctului UU. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Darabani:

- obligarea pârâtei la acordarea pentru fiecare reclamant în parte a unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariile care au fost acordate și salariile ce trebuiau acordate, diferența salarială rezultată din calcularea sporului de vechime pentru fiecare salariat la nivelul vechimii în muncă, la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, astfel: 850 RON începând cu 01.01.2014; 900 RON începând cu 01.07.2014; 975 RON începând cu 01.01.2015; 1050 RON începând cu 01.07.2015; 1250 RON începând cu 01.05.2016 și 1450 RON începând cu 01.02.2017;

- obligarea pârâtei la efectuarea calculului despăgubirii, începând cu anul 2014 și în continuare;

- acordarea și calcularea sumelor actualizate cu rata indicelui de inflație și a dobânzilor aferente, de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective a sumelor datorate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 871/2013, H.G. nr. 1091/2014, H.G. nr. 1017/2015 și H.G. nr. 1/2017.

Prin sentința civilă nr. 623 din 19 iunie 2018, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Orașului Darabani invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect și a respins ca nefondată acțiunea principală și cererea de intervenție formulate de reclamanții și intervenienții mai sus amintiți.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și intervenienții: LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., TT. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus, în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, cu mențiunea că încheierea poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării.

Având în vedere că, de la data de 5 decembrie 2018 când s-a dispus suspendarea în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și până la data de 5 iunie 2019, când s-a împlinit termenul de perimare (calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), părțile nu au îndeplinit acte de procedură în vederea judecării apelului, prin decizia nr. 740 din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimat apelul formulat de reclamanții și intervenienții mai sus amintiți împotriva sentinței civile nr. 623 din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul B. a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și reluarea procesului.

În motivarea recursului, recurentul arată că este nemulțumit de rezoluția dată întrucât reclamanții nu au fost înștiințați de suspendarea cauzei și nu au fost informați de data la care urma a avea loc procesul.

Ulterior declarării recursului, la data de 07 noiembrie 2019, recurentul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită efectuarea unei expertize tehnice, iar la data de 25 noiembrie 2019, recurentul a depus și o precizare intitulată "întâmpinare", prin care arată că aduce la cunoștința instanței supreme mai multe motive și acte oficiale emise de intimata-pârâtă.

În drept, recurentul nu a indicat motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

La 22 noiembrie 2019, cererea de recurs a fost comunicată intimaților, fără ca aceștia să uzeze de dreptul de a formula întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, intimatul-reclamant E. a depus un punct de vedere prin care achiesează la conținutul acestuia.

Prin încheierea completului de filtru din 10 noiembrie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei nr. 740 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, fiind stabilit termen de judecată la 9 martie 2021, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu toate că autorul recursului nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, apreciază că motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată este pronunțată prin aplicarea sancțiunii procedurale a perimării cererii de apel, iar recurentul, în principal, critică aplicarea acestei sancțiuni.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din data de 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea apelului declarat de reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și de intervenienții: LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., TT., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat VV., împotriva sentinței civile nr. 623 din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

Aceasta este și situația în speța dedusă judecății, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelului, de la data suspendării acestuia în data 5 decembrie 2018, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.

Recurentul-reclamant susține că reclamanții nu au fost înștiințați de suspendarea cauzei și nu au fost informați de data la care urma a avea loc procesul.

Criticile invocate de recurent referitoare la faptul că reclamanții nu au fost înștiințați de suspendarea cauzei nu pot fi primite, întrucât, potrivit documentelor aflate în dosarul de apel, încheierea de suspendare a fost comunicată la sediul procesual ales al apelanților-reclamanți la data de 13 decembrie 2018, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarul de apel.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc cu precizie data de la care începe să curgă termenul de perimare ca fiind data ultimului act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, și nu data comunicării actului de procedură.

Recurentul nu se poate prevala de propria pasivitate, derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul continuării judecății, respectiv nu a formulat cerere de repunere pe rol, nu a exercitat recurs împotriva încheierii de suspendare pronunțată la 5 decembrie 2018 de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod judicios a reținut instanța că termenul de perimare a început să curgă la 5 decembrie 2018 (data pronunțării încheierii de suspendare a judecării apelului) și, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 5 iunie 2019.

Nici critica referitoare la faptul că reclamanții nu au fost informați de data la care urma a avea loc procesul nu poate fi primită de vreme ce, pentru termenul din 12 septembrie 2019, când dosarul a fost repus pe rol pentru a se pune în discuție excepția perimării, părțile au fost legal citate, iar recurentul a fost prezent.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că instanța de apel a aplicat și a interpretat corect normele procedurale incidente în cauză și a statuat cu justețe că termenul de perimare a fost împlinit, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei nr. 740 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei nr. 740 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2021.