ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată cauza în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. și a fost trimisă cauza la arhivă, în nelucrare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant a arătat că ipoteza premisă și situația dedusă judecății în dezlegarea chestiunii de drept au în vedere ipoteza că titularului dreptului de pensie și beneficiar al recalculării în condițiile art. 169

1

din Legea nr. 263/2020 i s-a emis de către Casa Județeană de Pensii o decizie de recalculare a pensiei. Recurentul-reclamant susține că nu i-a fost emisă o decizie de recalculare a pensiei în condițiile art. 169

2

din Legea nr. 263/2010, astfel că situația sa este diferită față de cea care a constituit situația premisă în sesizarea Înalte Curți de Casație și Justiție și care a generat pronunțarea deciziilor nr. 69/2018 și 81/2018.

Totodată, recurentul-reclamant a mai susținut că reținerea în privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare înfrânge dispozițiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

La data de 18 iunie 2018, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 16 septembrie 2020, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului stabilit la data de 13 ianuarie 2021, pentru termenul de judecată de la 24 februarie 2021.

Prin încheierea din 24 februarie 2021, s-a acordat termen la data de 14 aprilie 2021, în vederea discutării excepției rămânerii fără interes a recursului declarat în cauză.

Prin încheierea din 14 aprilie 2021, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 23 februarie 2022.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2021.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 14 aprilie 2021, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 23 februarie 2022.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.