ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 287/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 287/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 9 februarie 2022
Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de îndreptare eroare materială din încheierea din 09.01.2019 formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, în termen legal și motivat, apelantul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 11.06.2019, după ce Curtea a acordat cuvântul asupra apelului formulat, apelantul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 200 C. proc. civ., depunând și cerere prin care a solicitat suspendarea judecății.
Prin decizia civilă nr. 3157 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., ca inadmisibilă. S-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ca nefondată. S-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință pronunțate în data de 20.03.2019 asupra cererii de îndreptare a omisiunilor din încheierea din 09.01.2019, de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat. S-a menționat în dispozitiv că decizia este definitivă în ceea ce privește soluționarea apelului.
Cu privire la această decizie, apelantul A. a formulat cerere de lămurire și înlăturare a dispozițiilor contradictorii.
La termenul de judecată din 8 octombrie 2019, petentul a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. și C., care au alcătuit completul de judecată C7 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin încheierea din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare a completului 7A AS-LM, format din doamnele judecător B. și C..
Prin decizia civilă nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de petentul A., având ca obiect lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contradictorii din decizia civilă nr. 3157/11.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.
La 9 noiembrie 2020, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva "încheierii din 03.11.2010 prin care a fost constatată perimarea".
La 23 noiembrie 2020, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a transmis "motive de casare suplimentare" la recursul declarat împotriva "încheierii din 03.11.2010".
La 24 noiembrie 2020, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, încheiere prin care a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.
Conform concluziilor raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub rezerva timbrării, soluția preconizată a fost aceea de anulare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, nu au fost găsite motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.. În ipoteza în care se va trece peste excepția nulității recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată a fost aceea de admisibilitate în principiu a recursului declarat împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva "încheierii din 03.11.2010 prin care a fost constatată perimarea", s-a apreciat că recurentul a înțeles să declare recurs împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 prin care s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de petentul A..
Conform concluziilor raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză, sub rezerva timbrării, soluția preconizată a fost aceea de admisibilitate în principiu a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri care se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
În cuprinsul raportului s-a mai reținut că recursul nu este timbrat, că recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin comunicarea raportului este înștiințat asupra obligativității timbrării recursului, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin încheierea din 6 octombrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul A. a depus punct de vedere la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor.
La termenul din 9 februarie 2022, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.
Preliminar, deși recurentul a menționat că declară recurs împotriva "încheierii din 03.11.2010 prin care a fost constatată perimarea", Înalta Curte reține că acesta a înțeles să declare recurs împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 prin care s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de petentul A..
Recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale vor fi anulate ca netimbrate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:
"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Se constată că, în speță, cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși prin comunicarea raportului întocmit în cauză, recurentul a fost înștiințat asupra obligativității timbrării cererii cu 100 RON, sub sancțiunea nulității, și, totodată, recurentului i-a fost pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa și prin adresa instanței emisă la 27 ianuarie 2022 și comunicată recurentului la 1 februarie 2022 .
În ceea ce privește cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, se constată că această cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită în sarcina sa.
De altfel, recurentul a fost înștiințat asupra obligativității timbrării acestei cereri de recurs și prin comunicarea raportului întocmit în cauză, și prin adresa instanței emisă la 27 ianuarie 2022 și comunicată recurentului la 1 februarie 2022 .
De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.
Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze ca netimbrate, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.