ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2212/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin decizia nr. 2597/16.12.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient A. (senior) împotriva încheierii din 24.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a obligat recurentul-intervenient la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.894,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei, instanța de recurs asupra cererii formulate de intimatul-reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., a reținut că solicitarea nu se impune a fi analizată, întrucât, în lipsa indicării normei constituționale pretins încălcate prin textul de lege contestat, aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci o simplă afirmație nemotivată.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește soluția dată de instanța supremă asupra cererii sale de sesizare a instanței de contencios constituțional, intimatul-reclamant A. a declarat recurs, arătând că motivele exercitării căii de atac urmează a fi depuse după primirea motivării hotărârii atacate.

La 20.04.2021 autorul căii de atac a depus motivele de recurs, arâtând că în cauză sunt incidentele motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea aspectelor privind temeinicia cererii sale de amânare a cauzei formulate la termenul din 04.11.2020, respinsă de completul învestit cu judecata recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 și a soluțiilor pronunțate asupra unor cereri similare de alte completuri de judecată din cadrul acestei instanțe, a prezentat etapa procesuală anterioară cu trimitere la elemente atașate situației de fapt privind lipsa calității de reprezentant a apărătorului S.C. B. S.R.L. și cererii de înscriere în fals formulate în cadrul procesului.

În continuare, a arătat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. a fost invocată în considerarea actelor false întocmite de reprezentantul convențional al societății intimate.

În argumentarea incidenței ipotezei de la pct. 1 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., autorul căii de atac a afirmat că un judecător membru al completului de judecată care a pronunțat decizia recurată se afla în stare de incompatibilitate, având în vedere că acesta a făcut parte din completul ce a pronunțat, în recurs, hotărârea din dosarul prin care a fost exclus din S.C. B. S.R.L.

Din această perspectivă, a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a afirmat că prin respingerea cererii de amânare i s-a încălcat dreptul la apărare, având în vedere că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la termen din cauza motivelor medicale, aspect reținut, de altfel și prin încheierile pronunțate de alte completuri de judecată ale instanței supreme, evidențiate în cauză.

A mai afirmat că același judecător care i-a respins cererea de amânare prin încheierea din 04.11.2020, i-a admis solicitarea de amânare a judecății cauzei, pentru aceleași motive cu 2 zile, anterior acestei date.

Mai mult, a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât cererea a fost formulată în cadrul unui dosar în curs de soluționare, împrejurare, în raport cu care, instanța ar fi trebuit să dispună constituirea unui dosar asociat căruia să îi fie atribuit un alt număr și acordarea unui termen pentru ca petentul să răspundă la excepția invocată de instanță, din oficiu și să își motiveze excepția de neconstituționalitate.

Autorul căii de atac a mai criticat decizia recurată și din prisma motivului de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale se întemeiază doar pe faptul că solicitarea nu era motivată și a subliniat că aceste lipsuri ar fi putut fi acoperite dacă dreptul său la apărare nu ar fi fost încălcat.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 304 C. proc. civ., a arătat că cererea sa de sesizare a Curții Constituționale se impunea a fi admisă, întrucât textul de lege contestat încalcă art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, a afirmat că alte 5 instanțe au admis aceeași cerere și că din caauza situației excepționale în care s-a aflat, a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței pentru a motiva excepția de neconstituționalitate, în sensul indicării drepturilor încălcate de norma contestată.

Din perspectiva incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că, față de considerentele deciziei atacate, prin prisma cărora s-a apreciat că solicitarea sa nu reprezenta o veritabilă excepție de neconstituționalitate, decizia a fost dată cu interpretarea greșită a legii și a situației de fapt, întrucât, în virtutea rolului activ al judecătorului, precum și a împrejurării că în alte dosare această excepție a fost admisă, se impunea clarificarea aspectului dacă formulase sau nu o veritabilă excepție.

În opinia recurentului, față de imposibilitatea de prezentare la termen, din punct de vedere procedural, ar fi trebuit ca instanța să amâne judecata cauzei pentru a-i acorda părții posibilitatea de a-și motiva excepția sub aspectul indicării dispozițiilor constituționale încălcate, dar și detalierii situației de fapt, pentru ca instanța să poată decide în consecință.

A arătat că în motivele reținute de instanță cu privire la cererea de sesizare, nu s-a făcut referire la condițiile de admisibilitate ale sesizării.

În acest context, a evocat Decizia nr. 1764/25.06.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, subliniind că în cauză instanța de recurs, în clarificarea aspectului privind calificarea excepției de neconstituționalitate, a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, precum și dreptul recurentului-reclamant la apărare, în condițiile în care indicarea textelor constituționale ar fi putut fi realizată și verbal în fața instanței.

În opinia sa, decizia prin care a fost respinsă cererea sa cuprinde și motive contradictorii.

Astfel, a arătat că atât din argumentele expuse prin cerere, cât și din alte încheieri prin care a fost admisă sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea aceluiași text de lege, indicate instanței, rezulta care erau normele încălcate.

Din această perspectivă, a susținut că instanța de recurs a încălcat principiul egalității și dreptul său la un proces echitabil.

A mai afirmat că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra condițiilor de admisibilitate ale cererii, invocând doar că nu s-a pus în discuție o eventuală inadmisibilitate, iar ulterior pentru același motiv a respins cererea sa, fără să se pronunțe asupra nulității actelor de procedură indicate.

Totodată, a afirmat că decizia atacată nu cuprinde motivele în raport cu dispozițiile legale enunțate, atât timp cât în sala de judecată recurentul-reclamant a indicat normele constituționale și a fost precizat principiul egalității reglementat de art. 16 din Constituție.

A susținut că și în ipoteza în care textul de lege ar fi fost indicat greșit, instanța, în temeiul principiului "falsa demonstratio non nocet", prevăzut de art. 152 C. proc. civ., putea constata normele constituționale pretins încălcate.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La 23.06.2021, recurentul-reclamant prin notele scrise depuse a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea dezlegării problemei e drept privind termenul în care recursul declarat în condițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 poate fi motivat, care a fost respinsă ca inadmisibilă la termenul de astăzi.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 494 și art. 482 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)"

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că numai hotărârea prin care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă este supusă recursului, sintagma, încheierea poate fi atacată numai cu recurs" statuând atât asupra naturii căii de atac, cât și asupra soluției hotărârii susceptibile de exercițiul dreptului procesual de a declara recurs în temeiul acestui text de lege.

Prin urmare, legiuitorul a suprimat calea extraordinară de atac a recursului pentru alte hotărâri prin care instanța ar aprecia în alt sens, decât cel al respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În speță, în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă intimatul-reclamant A. a solicitat sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2597/16.12.2020, instanța supremă a reținut că aceasta nu a fost învestită cu o veritabilă cerere de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția invocată nu reprezenta o excepție de neconstituționalitate, ci o simplă afirmație nemotivată.

Or, de vreme ce instanța a apreciat că nu există o învestire regulată asupra excepției, rezultă că nu a intrat în sfera deliberării solicitarea sesizării Curții Constituționale și, prin urmare, nu au existat premisele necesare spre a se considera că în cauză s-a pronunțat o soluție de respingere a cererii de sesizare a contenciosului constituțional.

În acest context, Înalta Curte apreciază că prin decizia atacată excepția invocată nu a primit o dezlegare în sfera de reglementare a art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că în lipsa unei hotărâri date asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, controlul de nelegalitate al deciziei recurate nu poate fi exercitat în calea de atac promovată de recurent.

Prin urmare, constatând că obiectul recursului nu reprezintă o hotărâre judecătorească pronunță asupra unei excepții de neconstituționalitate, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată pe calea recursului exercitat în temeiul acestui text de lege.

Așa fiind, în considerarea tuturor argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2597/16.12.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.