ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2157/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021 la Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâții FF. S.A. - SUCURSALA BOTOȘANI, GG. S.R.L., HH. S.A. BOTOȘANI, prin lichidator judiciar II. și JJ., au solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoșani, având ca obiect constatarea simulației prin persoana interpusă și a nulității contractului de cesiune nr. x/25.03.2020.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, petentul JJ. a formulat cerere de recuzare împotriva domnului judecător KK., învestit cu soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani.

Prin încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins cererea de recuzare.

Prin încheierea nr. 5/2021, pronunțată la 26 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea de strămutare a judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020 și s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Botoșani la Tribunalul Suceava.

Împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, recurentul JJ. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat casarea încheierii atacate și admiterea cererii de recuzare formulată împotriva domnului judecător KK. de la Curtea de Apel Suceava, învestit cu soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că domnul judecător KK. și-a exprimat părerea cu privire la soluția pe care urma a o pronunța în cauză, existând elemente foarte bine întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea sa, fiind astfel aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ.

În continuare, s-au arătat motivele pentru care intmații-petenți au formulat cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani și s-a susținut că al doilea motiv de strămutare este absolut identic cu cererea de strămutare formulată de aceiași petenți în dosarul nr. x/2020, cerere care a fost nejustificat admisă de către același judecător, prin încheierea nr. 6 din 10 iulie 2020.

Consideră, deci, că dnul judecător KK. s-a pronunțat în dosarul nr. x/2021, cu privire la aceeași cerere de strămutare cu privire la care s-a pronunțat în dosarul nr. x/2020, fiind evident că și-a spus părerea în cauză.

Dintr-un alt punct de vedere, arată că, în privința aceluiași judecător, există elemente întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea sa, sens în care menționează relația apropiată dintre judecătorul recuzat și LL., fiul dnei avocat MM., apărătorul petenților în dosarul nr. x/2020, a cărui strămutare se solicită, precum și dintre același judecător și NN., care face parte din grupul "acționarilor" care au formulat fără nicio justificare toate acțiunile împotriva recurentului, fiind consăteni din satul Dersca.

Apreciază că este relevant de observat că toate cererile de strămutare care au ca obiect dosare în care recurentul sau familia sa sunt implicați ajung să fie soluționate de domnul judecător KK., sens în care face o scurtă trecere în revistă a cauzelor.

Totodată, arată că, față de încheierea de admitere a primei cereri de strămutare (identică cu cea de față), adoptată de domnul judecător KK., a sesizat Inspecția Judiciară de pe lângă CSM în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale și abuzul grav săvârșit de acest magistrat.

Recursul a fost comunicat intimaților la 26.04.2021 .

La 20 mai 2021, intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes și, pe fond, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 8 iunie 2021, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes și admiterea recursului.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Având în vedere că recurentul critică modalitatea în care instanța a soluționat cererile de recuzare, analiza căii de atac se va face în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri.

În virtutea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Recurentul susține că judecătorul a cărui recuzare o solicită s-a pronunțat, în dosarul nr. x/2020, cu privire la aceeași cerere de strămutare ce face obiectul și al dosarului nr. x/2021 al aceleiași instanțe.

Din acest punct de vedere, instanța supremă reține că, prin cererea formulată de Asociația HH. Botoșani; Programul Acțiunilor Salariaților și A., NN., PP., QQ., J., N., Y., G., RR., SS., TT., L., UU., VV., WW., în contradictoriu cu XX., YY., JJ., ORC de pe lângă Tribunalul Botoșani, HH. S.A. Botoșani, înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, s-a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Botoșani, având ca obiect constatarea nulității absolute contractului de cesiune sub semnătură privată legalizat prin încheierea de legalizare nr. 1204/18.02.2003 a BNP ZZ..

Prin încheierea nr. 6 din 10 iunie 2020, pronunțată de domnul judecător KK., a fost admisă cererea petenților și s-a dispus strămutarea judecății dosarului nr. x/2019 la Tribunalul Suceava.

Totodată, reține că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021, petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâții FF. S.A. - SUCURSALA BOTOȘANI, GG. S.R.L., HH. S.A. BOTOȘANI, prin lichidator judiciar II. și JJ., au solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoșani, având ca obiect constatarea simulației prin persoana interpusă și a nulității contractului de cesiune nr. x/25.03.2020.

Cererea de strămutare a fost repartizată unui complet de judecată din care face parte judecătorul KK., a cărui recuzare s-a solicitat.

Instanța supremă reține că prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au aplicabilitate doar dacă judecătorul care s-a abținut sau a fost recuzat a întocmit, în același dosar, acte de procedură ce lasă să se întrevadă soluția pe care urmează a o pronunța, iar nu în cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care considerentele unei hotărâri pronunțate într-o altă cauză, având obiecte diferite, ar putea indica opinia judecătorului în raport de chestiunea juridică aflată în litigiu.

Atât timp cât, în cererea de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2021 nu există niciun act de procedură întocmit de judecătorul învestit cu judecarea cererii, de natură a indica că acesta și-ar fi expus părerea în legătură cu soluția ce ar trebui pronunțată pentru judecarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoșani, nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., soluția pronunțată prin încheierea atacată fiind corectă.

A doua critică a recurentului privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., arătând că există elemente întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea magistratului recuzat, sens în care a menționat relația apropiată dintre judecătorul recuzat și LL., fiul dnei avocat MM., apărătorul intimaților în dosarul nr. x/2020, a cărui strămutare se solicită, precum și dintre același judecător și NN., care face parte din grupul "acționarilor" care au formulat fără nicio justificare toate acțiunile împotriva recurentului, fiind consăteni din satul Dersca.

Această critică nu poate fi analizată în calea de atac a recursului, întrucât vizează stabilirea situației de fapt prin administrarea unui probatoriu, iar nu prezentarea unei situații de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibilă de a fi încadrată în motivele de casare prevăzute expres de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, instanța supremă constată că, deși prin hotărârea recurată s-a reținut că veridicitatea acestor afirmații nu poarte fi verificată, partea făcând simple afirmații, prin calea de atac exercitată, recurentul, nu numai că nu a combătut cele reținute de instanță dar s-a rezumat la a face aceleași afirmații nesusținute de nicio dovadă.

Recurentul a mai invocat drept element care este în măsură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea magistratului recuzat, faptul că s-a pronunțat în litigii asemănătoare, în care a figurat ca parte recurentul sau membrii ai familiei sale.

Așa cum rezultă din textul de lege, pentru a se admite o cerere de recuzare pe acest temei, trebuie să existe elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorului, textul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. neputând fi utilizat pentru schimbarea unui complet de judecată pentru simplul motiv că jurisprudența sa anterioară lasă să se întrevadă o eventuală soluție care nu convine părții. Or, în mod corect a reținut instanța, în încheierea atacată, că, faptul că judecătorul recuzat a soluționat alte cauze, cu alt obiect și cu alți pârâți, pârâtul comun fiind recurentul JJ., nu este de natură a determina incompatibilitatea acestuia de a soluționa prezenta cauză câtă vreme nu și-a spus părerea asupra obiectului dedus judecății în dosarul nr. x/2021.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei măsuri, după cum cunoașterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparțialitatea sa la momentul judecării. În același sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (Cauza Morel împotriva Franței, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanțiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naștere temerilor privind imparțialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat recurentul JJ. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Ca parte căzută în pretenții, recurentul-pârât va fi obligat la plata către intimatul A. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul JJ. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimatul A. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.