ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 20.09.2019, sub nr. x/2019, precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei cu nr. 106990 din 19.08.2019 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului prin valorificarea veniturilor suplimentare atestate prin Adeverința cu nr. x din 27.06.2019 emisă de SDEE Transilvania Sud - SDEE Covasna.

Prin sentința civilă nr. 68/MAS din 11 februarie 2021, Tribunalul Covasna a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 68/MAS din 11 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr. x/2019

Împotriva deciziei civile nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, recurentul A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul susține, în esență, că atât decizia pronunțată de instanța de apel, cât și sentința tribunalului nesocotesc prevederile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 466/23.09.2014 și Deciziei nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora sunt stabilite principii diferite mai permisive decât art. 165 a Legii nr. 263/2010, text legal care în opinia celor două instanțe s-ar goli de conținut dacă s-ar aplica prevederile CCR si ICCJ precizate.

Recurentul arată că cerințele privind existența adeverinței, stabilirea și virarea cotei de asigurări sociale cerută de lege și plata acestora sunt îndeplinite, fiind îndeplinită și cea de a treia condiție (a face parte din baza de calcul al punctului de pensie), prin urmare nu există niciun impediment privind aprobarea solicitării de recalculare.

Consideră că instanța în mod greșit a constatat că pentru câștigurile realizate și netrecute în Cartea de Muncă nu s-a calculat și nu s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Or, dacă s-ar fi ținut cont de conținutul înscrisurilor depuse de recurent la tribunal în data de 13.11.2020 (precizări) și în data de 28.12.2020 (întâmpinare la nota de ședință), instanța ar fi reținut că cele trei condiții de recalculare a pensiei au fost îndeplinite.

Totodată, niciun câștig salarial suplimentar înscris în Cartea de Muncă sau neînscris, dar evidențiat printr-o adeverință nu s-a acordat dintr-un alt fond decât cel salarial, pentru acestea s-au calculat, reținut și virat cota de asigurări sociale prevăzută de lege. Cu alte cuvinte, câștigul salarial brut sau net este baza de calcul a pensiei.

Recurentul mai arată că argumentarea Curții de Apel Brașov potrivit căreia în sentința Tribunalului Covasna judecătorul trebuia să analizeze toate petițiile acțiunii, fără a fi necesar ca instanța să răspundă concret la fiecare susținere a părții, nu poate fi primită, întrucât noțiunea de câstig salarial nu trebuie confundată cu fondul pentru pensia suplimentară, iar prevederea pct. 16 a Deciziei nr. 466/23.09.2004 a Curții Constituționale a României privind stabilirea dacă o anume sumă a făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiei a fost interpretată în favoarea Casei de Pensii; neluarea în considerare a unora din principiile formulate în decizia ICCJ și hotărârea CCR ar avea drept consecință încălcarea principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului și crearea unor noi discriminări mărind și numărul inechităților.

Intimata Casa Județeană de Pensii Covasna nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin care a fost respins apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 68/MAS din 11 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr. x/2019

Acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea recurată vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei cu nr. 106990 din 19.08.2019 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului prin valorificarea veniturilor suplimentare atestate prin Adeverința cu nr. x din 27.06.2019 emisă de SDEE Transilvania Sud - SDEE Covasna.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, decizia civilă nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care a făcut obiectul cererii de recurs, este definitivă.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1410/Ap/2021 din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII COVASNA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.