ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1604/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. Timișoara pentru a fi obligată la plata sumei de 50.000 euro diferență de preț a contravalorii lucrărilor efectuate în baza contractului încheiat, lucrări ce au fost acceptate, recunoscute ca fiind executate; repararea prejudiciului rezultat din diferența de curs valutar, stabilită ca raport al parității leu-dolar, de la data emiterii facturilor comunicate și acceptate de debitoare, precum și de la data întocmirii situației de lucrări, la 27.10.2008, pe de o parte și data achitării efective a datoriei principale pe de altă parte; repararea prejudiciului constând în penalitățile și majorările de întârziere calculate de către Ministerul Finanțelor ca urmare a întârzierii la plată a impozitelor și taxelor aferente facturilor emise până la această dată; repararea prejudiciului constând în suportarea tuturor cheltuielilor legate de recuperarea prejudiciului precizat mai sus, constând în taxe, onorarii de avocat, alte cheltuieli suplimentare.

Prin precizările formulate la data de 30 octombrie 2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 327.873 RON, din care 210.180 RON reprezintă echivalentul a 50.000 euro datorie rămasă neachitată de către pârâtă ca urmare a executării contractului de antreprenoriat nr. x/2008; 105.892,91 RON reprezintă diferența de curs valutar; 8.800 RON reprezintă prejudiciul suferit ca urmare a neachitării la termen a taxelor și a impozitelor datorate către bugetul de stat, astfel cum au fost calculate majorările de întârziere de către Ministerul Finanțelor Publice, restul de 3.000 RON fiind onorariul de avocat.

Prin sentința civilă nr. 1154/PI din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Zalău și a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. Timișoara la plata sumei de 316.072,91 RON, respingând restul pretențiilor reclamantei, pârâta fiind obligată să suporte și cheltuielile de judecată în cuantum de 6.991,52 RON.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L. Timișoara, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei Ia achitarea tuturor cheltuielilor de judecată, în ambele grade de jurisdicție.

Prin decizia civilă nr. 105/A din 18 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1154/P.L din 24 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu reclamanta-intimată S.C. A. S.R.L. Zalău.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă B. S.R.L. Timișoara prin administrator judiciar C. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în totalitate a deciziei recurate, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, recurenta susține că instanța de apel a interpretat eronat voința părților materializată în înscrisul intitulat "Proces-verbal de conciliere" încheiat în data de 25.11.2008, dând actului o altă semnificație decât cea reală, consecința fiind aceea a majorării contractului părților și pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 s-a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța a aplicat greșit în cauza dedusă judecății prevederile art. 969 C. civ., conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante."

Recurenta susține că instanța de apel a ignorat o parte din probatoriul administrat, iar pe cel analizat nu l-a coroborat corespunzător, făcând o interpretare eronată. Totodată, a admis petitul nr. 2 al cererii introductive și a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata de daune egale cu diferențele de curs valutar, cu toate că acest tip de pretenții nu au format obiectul concilierii directe prealabile dintre părți, astfel că acest capăt de cerere al reclamantei se impunea a fi respins ca inadmisibil.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitoarei B. S.R.L., ce face obiectul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Timiș, măsură care a fost menținută ulterior prin încheieri succesive, ultima fiind din data de 19 aprilie 2018.

Verificând stadiul dosarului, prin referatul întocmit la data de 25 martie 2022 de către grefa secției a II-a Civilă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că sentința civilă nr. 945/2020 din 5 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010 de către Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a rămas definitivă la 28.12.2020 prin neapelare, motiv pentru care părțile au fost citate în vederea discutării repunerii cauzei pe rol.

La termenul din 23 iunie 2022, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. din 1865 a luat în examinare excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror alte cereri.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligații în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăși.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, reflex pe plan procesual al capacității de folosință.

Per a contrario, persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecată și nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu dizolvarea și radierea (art. 40

1

Decretul nr. 31/1954). Prevederile art. 1 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că societățile cu sediul în România sunt investite cu personalitate juridică, iar unul dintre efectele personalității juridice este dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă sau pârâtă, drept care subzistă până la radierea societății din registrul comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca persoană juridică.

Radierea unei societăți comerciale din Registrul Comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia și, prin urmare, societatea radiată nu poate avea calitate procesuală, această operațiune având semnificația încetării existenței persoanei juridice.

Debitoarea B. S.R.L. a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței dispuse prin sentința civilă nr. 945/2020 din 5 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010 de către Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, rămasă definitivă la 28.12.2020 prin neapelare.

Din acest moment, menționata societate recurentă în cauză nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces, în sensul unei legitimatio ad causam.

Prin urmare, având în vedere că societatea B. S.R.L. este în prezent radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, lipsindu-i capacitatea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ. din 1865, va admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte și va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Timișoara prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 18 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. ZALĂU, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte B. S.R.L. TIMIȘOARA.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. TIMIȘOARA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 18 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. ZALĂU, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.