YILMAZ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
YILMAZ v. TURKEY (CtEDO, 2007)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3226/04 de către Hasan YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: dna F. Tulkens, președinte, A.B. Baka, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, dna A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dna Elens-Passos, grefierul secțiunea adjunct având în vedere cererea depusă la 22 decembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hasan Yilmaz, este un cetățen turc născut în 1963 și locuiește în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Pınarlıdağ, un avocat practicant în Bursa. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 septembrie 1996, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție. La 20 septembrie 1996, el a fost reținut în închisoare. La 30 septembrie 1996, procurorul public de la Tribunalul de Securitate de Stat din Istanbul a depus o acuzație împotriva reclamantului și a altor 14 persoane, acuzându-le de posesie de droguri care nu erau destinate utilizării personale și importului de droguri. La 10 octombrie 2001, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul și l-a condamnat la o amendă și la douăzeci de ani de închisoare. Unele dintre acuzate, inclusiv reclamantul, au apelat împotriva deciziei. La 6 iunie 2002, Curtea de Casație a anulat decizia Curții de Securitate de Stat în ceea ce privește reclamantul și alte trei. Cazul a fost reluat în fața Curții de Securitate de Stat din Istanbul. La 8 noiembrie 2002, Curtea a condamnat la toate cele patru acuzate. Reclamantul a fost condamnat la o amendă și la 18 ani și nouă luni de închisoare. La 26 iunie 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că nu a fost adus prompt în fața unui judecător. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, a fost plâns în legătură cu durata procedurii penale aduse împotriva lui. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex-gratie reclamantului o sumă totală de 4.500 EUR (patru mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispuse să plătească ex-grația reclamantului o sumă totală de 4.500 EUR (4.000.500 euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, se plătește în euro, care urmează să fie convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de mine. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele adjunct al grefierului Elens-Pasos Tulkens