ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2022

HOTĂRÂRE

26.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2020 la data de 8.12.2020, reclamanta, S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și Oficiul Național al Registrului Comerțului -ONRC, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat interzicerea utilizării de către B. în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului INTEL, precum și a oricărui semn identic sau similar cu mărcile INTEL, ca parte a numelui comercial B. S.R.L., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online cât și offline, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparținând INTEL, anularea numelui comercial B. și înregistrarea mențiunii anulării în Registrul comerțului, radierea numelui comercial B. din registrul comerțului de către ONRC, cu plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01.04.2021 s-a depus întâmpinare de către pârâta S.C. C. prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și s-a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, ca instanță în circumscripția căreia pârâta își are sediul principal, iar ONRC are un dezmembrământ la nivelul județului Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 769 pronunțată în data de 20.05.2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, a stabilit competența în soluționarea prezentei cauze privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., s-a reținut că obiectul de activitate al pârâtei este dat de activitățile de contractare, pe baze temporare, a personalului COD CAEN 7820.

Or, în această situație locul producerii faptei ilicite, dar și al prejudiciului se află în circumscripția Tribunalului Dâmbovița, nu în circumscripția Tribunalului București.

Activitățile de contractare ale personalului se realizează la sediul pârâtei, care se află în Mun. Târgoviște, str. x, etj 1, apt 27, jud Dâmbovița. De asemenea, locul prejudicierii prejudiciului este în cadrul aceleiași locații, fiind puțin probabil ca efectele activității pârâtei să se producă în Mun. București.

De asemenea, în cauză sunt respectate și prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prin care se stabilește competența în favoarea instanței în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

În ceea ce privește competența, prin raportare la sediul pârâtului Oficiul Național al Registrului Comerțului-ONRC, instanța a stabilit că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la introducerea cererii de chemare în judecată cu rea-credință în vederea câștigării competenței.

Urmare declinării competenței cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2021 la data de 08.06.2021.

Prin notele scrise depuse la termenul din data de 09.09.2021, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, arătând că litigiile privind mărcile Uniunii Europene sunt de competența generală, materială și teritorială exclusivă a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 986/2021 din 4 noiembrie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu C. S.R.L. în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a constatat că a fost învestită cu o cerere al cărei obiect principal este interzicerea utilizării de catre B. (în prezent C. SRL) în activitatea sa comercială a semnului Intel precum și a oricărui semn identic sau similar cu mărcile Intel și că reclamanta a atașat dosarului dovada privind înscrierea mărcii Intel la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Instanța a reținut că, în speță, reclamanta a formulat o acțiune care are ca obiect o marcă a Uniunii Europene, fiind incidente dispozițiile art. 82 (1) din Legea nr. 84/1998.

A apreciat Tribunalul Dâmbovița că nu sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., deoarece aceste dispoziții își găsesc aplicabilitatea numai în situația în care nu există o normă specială derogatorie. Or, în speță există o dispoziție derogatorie, respectiv art. 82 alin. (1) din legea 84/1998 care este aplicabilă în cauză.

Instanța nu a retinut nici susținerea pârâtului în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 103 din legea 84/1998, deoarece aceste dispoziții se referă la luarea unor măsuri provizorii, cerere care nu face obiectul prezentei cauze, iar trimiterea la dispozițiile C. proc. civ. din cuprinsul acestui articol se refera la dispozițiile procedurale aplicabile în cauzele care au un asemenea obiect și nu pot fi extrapolate, astfel cum susține parata, și în ceea ce privește competența atâta timp cât textul de lege nu prevede nimic în acest sens.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta a învestit instanța cu o cerere având ca obiect interzicerea utilizării de către B. (în prezent C. SRL) în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului INTEL, precum și a oricărui semn identic sau similar cu mărcile INTEL, ca parte a numelui comercial B. S.R.L., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online cât și offline, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparținând INTEL, anularea numelui comercial B. și înregistrarea mențiunii anulării în Registrul comerțului, precum și radierea numelui comercial B. din registrul comerțului de către ONRC, reclamanta atașând dovada privind înscrierea mărcii Intel la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Reclamanta a indicat ca temei al cererii de chemare în judecată prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) și c) coroborate cu alin. (3) lit. d) și e) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene și, în subsidiar, dispozițiile art. 1, 2 și 8 din Convenția de la Paris, ratificată de România prin Decretul nr. 177/1968, precum și art. 39 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel, obiectul litigiului așa cum l-a identificat reclamanta poartă asupra unei mărci a Uniunii Europene.

Înalta Curte reține că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, instanța care soluționează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispozițiilor legale.

În speță, raportat la limitele învestirii, se reține incidența dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora:

"Litigiile având ca obiect mărci ale Uniunii Europene, pentru care Regulamentul privind marca Uniunii Europene atribuie competența tribunalelor de mărci ale Uniunii Europene, sunt de competența Tribunalului București, care judecă în primă instanță."

Prin urmare, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă în favoarea Tribunalului București în cazul litigiilor având ca obiect mărci ale Uniunii Europene.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.