ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 45/15 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș a anulat cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. și C.,reținând în motivare că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, date prin rezoluție la înregistrarea dosarului, de a depune la dosar înscrisuri doveditoare ale cererii de chemare in judecată și de a indica obiectul acțiunii introductive, cu arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea, nefiind astfel îndeplinite exigențele art. 194 lit. c), d) și e) din noul C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 200 alin. (1), (3) și 4 din noul C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea acesteia,cu motivarea că în cauză nu s-a dorit repartizarea cererii de chemare in judecată unui complet de judecată corect și competent.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că nu s-a vrut soluționarea celor solicitate de acesta prin cerere de chemare în judecată și nici comunicarea către pârâte a unui exemplar din acțiune.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1017 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de către reclamantul-apelant A., împotriva încheierii civile nr. 45/15 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâtele-intimate B. și C.; fără cheltuieli de judecată in calea de atac.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat apel, întemeiat pe dispozițiile art. 471 - 474 C. proc. civ., arătând, în esență, că până în prezent încă nu s-a vrut a se soluționa nici un apel în cauză; totodată, a solicitat a se dispune un nou complet corect care să soluționeze cererea.

Având în vedere dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, cererea reclamantului a fost recalificată ca cerere de recurs.

În ședința publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că regimul juridic al căilor de atac este guvernat de Titlul II din Cartea a II-a a C. proc. civ., titlu care reglementează principiul legalității căii de atac (art. 457 alin. (1) C. proc. civ.). Potrivit acestui text legal, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Totodată, în accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În speță, se constată că, prin încheierea civilă nr. 45/15 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș a anulat cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. și C., reținând în motivare că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, date prin rezoluție la înregistrarea dosarului, de a depune la dosar înscrisuri doveditoare ale cererii de chemare în judecată și de a indica obiectul acțiunii introductive, cu arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea, nefiind astfel îndeplinite exigențele art. 194 lit. c), d) și e) din noul C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 200,alin. (1), (3) și 4 din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 200 alin. (5) și alin. (7) C. proc. civ., împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective.

Prin urmare, față de aceste prevederi legale, hotărârea pronunțată de instanță în procedura instituită de art. 200 alin. (4) C. proc. civ. nu este supusă apelului, calea de contestare prevăzută de dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. fiind cererea de reexaminare. Soluția dată cererii de reexaminare este definitivă, în condițiile prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În speță, reclamantul din prezenta cauză a înțeles să declare apel împotriva soluției de anulare a cererii sale pronunțate în primă instanță de tribunal, reiterând această alegere în ședința din 25.11.2020 a curții de apel. Având în vedere prevederile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., curtea de apel a constatat că apelantul nu are deschisă prin lege această cale de atac, ci numai reexaminarea în termen de 15 zile de la comunicarea incheierii.

În aceste condiții, având în vedere că, în speță, curtea de apel a fost învestită cu o cerere de apel împotriva încheierii pronunțate în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., deși calea de contestare prevăzută de dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. este cererea de reexaminare, precum și faptul că împotriva acestei decizii pronunțate de curtea de apel, partea a înțeles să formuleze recurs, Înalta Curte reține că recurentul nu are deschisă prin lege calea de atac a recursului.

Prin urmare, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1017 din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022.