ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 12 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".
I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 31 august 2020, sub nr. x/2020, și, ulterior, declinată în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI - PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâta A. S.A. CRAIOVA, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 25.466 RON, reprezentând imobilizări-tratare defecte în termenul de garanție a DHC 335, actualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 192/2021 din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Hotărârea recurată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI - PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CRAIOVA.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 973 din 28 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 192 din data de 27.01.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 25.466 RON despăgubiri civile, respingând capătul de cerere accesoriu (actualizarea despăgubirilor) ca neîntemeiat.
II. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI - PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CRAIOVA.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 25.11.2021, sub nr. x/2020.
Apărarea formulată în cauză
Intimata-pârâtă A. S.A. CRAIOVA a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 18.02.2022, prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea recursului, în raport de dispozițiile Legii nr. 101/2016.
III. Procedura de soluționare a recursului
Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 31 august 2020, deci, după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin rezoluția din 14 martie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 12 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac a recursului, invocată prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., coroborat cu art. 55 alin. (3)
1
din Legea nr. 101/2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 973 din 28 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI, PRIN SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CRAIOVA, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 192 din data de 27.01.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, și a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și obligată pârâta la plata sumei de 25.466 RON despăgubiri civile, totodată, fiind respins capătul de cerere accesoriu (actualizarea despăgubirilor) ca neîntemeiat.
În fapt, obiectul prezentului litigiu este dat de cele două contracte de achiziție publică, respectiv Acordul-cadru nr. 18 din data de 17 septembrie 2014 și Contractul de servicii nr. x din 11 aprilie 2017.
În drept, pornind de la dispozițiile art. 53 alin. (1)
1
din Legea nr. 101/2016, care prevăd în mod expres faptul că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", Înalta Curte reține că, în forma în vigoare la data depunerii cererii de învestire a instanței de judecată, alin. (3)
1
al aceluiași text normativ statuează următoarele:
"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)
1
poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".
Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel București este definitivă, întrucât prevederile art. 55 alin. (3)
1
din Legea nr. 101/2016 înlătură în mod expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din această materie.
Așadar, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, Înalta Curte reține că, în considerarea celor expuse anterior, aceasta apare ca fiind întemeiată, întrucât acțiunea în fața instanței de fond a fost introdusă la data de 31 august 2020, moment în care, erau incidente dispozițiile care prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, calea de atac incidentă este doar cea a apelului.
Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanta, în speță, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.
Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de primul alineat al art. 457 din C. proc. civ., la care s-a făcut referire mai sus.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, raportat la art. 55 alin. (3)
1
din Legea nr. 101/2016, modificată, Înalta Curte o va admite.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI, PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CRAIOVA împotriva deciziei civile nr. 973 din 28 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.