ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1120/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 437/5.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 04.03.2022.

Intimata B. S.A., prin lichidator judiciar C. nu a formulat întâmpinare, în recurs.

La termenul de judecată acordat, din data de 12 mai 2022, instanța, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că, în acest dosar, este vorba despre o contestație în anulare, care a fost respinsă, ca tardivă, pe vechiul C. proc. civ., și împotriva acelei hotărâri, recurenta a declarat recurs.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, inadmisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit, și a căilor de atac.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 437/5.07.2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, decizie prin care fusese respins recursul exercitat de aceeași parte.

Or, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Astfel, potrivit art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În conformitate cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.:

"Sunt hotărâri irevocabile: 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile "orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Coroborând prevederile legale anterior menționate, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este irevocabilă, reiese că și decizia nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare - cale extraordinară de atac, formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, este irevocabilă, nefiind supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Înalta Curte are în vedere, totodată, și principiul legalității, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite de normele legale.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Prin aplicarea acestor dispoziții, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că liberul acces la justiție nu reprezintă un drept absolut, exercițiul acestuia fiind supus unor limite și condiții de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situație regăsită în speța de față.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-contestator A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.