ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2003 din data de 12.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2012 Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea prin care PRO A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Campania de Transport Feroviar București S.A., a solicitat în contradictoriu cu S.C. B. S.A. și S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A., prin administrator special, în temeiul art. 79 și urm. din Legea 85/2006, anularea operațiunilor de aducere ca aport în natură a unor bunuri mobile și imobile din patrimoniul S.C. Compania de Transport Feroviar București S.A. în patrimoniul S.C. B. S.A., iar ca efect al anulării acestei operațiuni, obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile și imobile, menționate în lista anexată sau a contravalorii acestora, în situația în care acestea nu se mai află în patrimoniul societății pârâte.

Împotriva acestei sentințe, SCP C. S.P.R.L în calitate de lichidator judiciar al debitoarei COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREȘTI S.A., a declarat recurs.

În cursul soluționării recursului, la termenul de judecată din data de 25.10.2021, administratorul special al Companiei de Transport Feroviar S.A., D., a formulat cerere de recuzare a completului 7 Recurs, și anume: a doamnei judecător E. și a domnilor judecători F. și G., învederând că soluția pronunțată cu privire la tardivitatea cererii de chemare în judecată și în ceea ce privește nulitatea recursului reprezintă ilegalități, iar președintele completului de judecată, doamna judecător E., nu este imparțial, nu ascultă părțile și respinge nemotivat toate solicitările formulate, încălcând dreptul părților la apărare.

Prin cererea depusă la data de 25.10.2021 (data poștei), petentul D. a reiterat cererea de recuzare a membrilor completului de judecată 7 Recurs, arătând, în esență, că, la termenul de judecată din data de 25.10.2021, a solicitat instanței să analizeze incompatibilitatea completului de judecată, raportat la dispozițiile art. 24 din C. proc. civ. din 1865, dat fiind că domnul judecător G. a făcut parte și din completul care a pronunțat, în cadrul aceluiași dosar, decizia civilă nr. 404R din data de 03.10.2016, prin care a fost admis recursul promovat de lichidatorul judiciar C. SPRL și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu toate acestea, președintele de complet a precizat că nu există niciun motiv de abținere, încălcând dispozițiile art. 30 din C. proc. civ. din 1865. Președintele de complet nu a cercetat cele învederate, nu a dispus nicio măsură și nu a dorit să se pronunțe cu privire la motivul de incompatibilitate arătat, fiind incident art. 27 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865.

Petentul a precizat că, prin întâmpinarea depusă împotriva recursului promovat de lichidatorul judiciar, a invocat excepția tardivității, excepția inadmisibilității, excepția autorității de lucru judecat și excepția nulității recursului. Primele trei excepții au fost respinse, ca inadmisibile, instanța considerând că nu pot fi invocate în recurs, iar a patra excepție a fost respinsă argumentându-se că motivele de recurs pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304

1

din C. proc. civ. din 1865. A solicitat ca instanța să precizeze care sunt, în concret, motivele cererii, însă instanța de judecată nu a indicat care ar fi motivele ce se încadrează în textul menționat și nici nu și-a motivat decizia adoptată.

În opinia petentului, deciziile adoptate de membrii completului nasc serioase semne de întrebare cu privire la independența justiției în statul de drept, imparțialitatea și independența judecătorului, toate echivalând cu antepronunțarea, câtă vreme nu s-a motivat nicio soluție adoptată.

S-a mai învederat că legislația procesual civilă consacră rolul activ al judecătorului, principiu care este strâns legat de principiul aflării adevărului, principii care pot fi puse în lumină doar prin respectarea principiului contradictorialității. Petentul a citat o parte dintre dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a conchis că, din cele prezentate, rezultă imparțialitatea și antepronunțarea membrilor completului de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 24, 27 și 129 din C. proc. civ. din 1865 și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 2 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, ca fiind vădit neîntemeiată și a dispus înaintarea dosarului completului 7 Recurs; totodată, în baza art. 108

1

alin. (1) punctul 1 lit. b) din C. proc. civ. din 1865, a aplicat lui D. o amendă judiciară în sumă de 200 RON.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește măsura respingerii cererii de recuzare, recurenta-pârâtă S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREȘTI S.A. prin administrator special D. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm C. proc. civ., art. 304 pct. 3 și 9 din același cod.

În argumentarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că, la termenul de judecata din data de 25.10.2021, reprezentantul societății debitoare, administratorul special D., a învederat instanței de judecată faptul că trebuie să se analizeze incompatibilitatea completului de judecata, inclusiv a membrilor ce îl formează, raportat la împrejurarea că prezenta cauză se află în rejudecare pe rolul aceluiași complet de judecată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) vechiul C. proc. civ., câtă vreme un judecător a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau recurs și nici în caz de rejudecare după casare.

Instanța a respins această solicitare arătându-se că niciunul dintre membrii completului de judecată nu se regăsesc în vreun caz de incompatibilitate.

Recurenta a solicitat a se observa reaua-credință de care a dat dovadă completul de judecată C7R, câtă vreme, in cadrul aceluiași dosar nr. x/2012 a fost pronunțata decizia civila nr. 404R din data de 3 octombrie 2016, prin care a fost admis recursul promovat de către lichidatorul judiciar C. SPRL, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Completul de judecată care a pronunțat decizia civila nr. 404R in cadrul aceluiași dosar ce face obiectul prezentei cauzei dedusă judecații a fost format din doamna H. -președinte, doamna I. membru și domnul G. membru.

Astfel, deși doamna președinte de complet E. cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că din completul de judecată face parte și domnul judecător G., cel care s-a pronunțat cu privire la aceeași pricină în primul ciclu procesual și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, a precizat în mod clar că nu există motiv de abținere cu privire la niciun membru ce formează completul C7R, încălcând dispozițiile art. 30 vechiul C. proc. civ., în sensul că abținerea/recuzarea unui judecător se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel ce s-a abținut/recuzat.

Având in vedere că, deși s-a adus la cunoștința doamnei președinte E. că există un motiv de incompatibilitate cu privire la domnul judecător G., aceasta nu a cercetat cele învederate, în condițiile în care la dosarul cauzei se găsește decizia nr. 404R pronunțată de judecătorul G., în aceeași cauză în primul ciclu procesual. Doamna judecător nu a dispus nicio măsură și nu a dorit să se pronunțe cu privire la acest motiv de incompatibilitate. Prin urmare, sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 pct. 7 vechiul C. proc. civ., în sensul că judecătorul și-a exprimat părerea cu privire la prezenta cauza dedusă judecații, cată vreme s-a pronunțat în această speță prin decizia nr. 404R.

Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că interpretarea dată de instanța care a judecat recuzarea este netemeinică, nelegală și abuzivă, fiind încălcat art. 30 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, recurenta a precizat că, în cazul său, completul care a judecat recuzarea nu se putea constitui legal, astfel că recuzarea trebuia să fie trimisă la instanța ierarhic superioară și nu la completul următor, așa cum s-a procedat.

Recurenta a solicitat a se observa că dispoziția respingerii excepțiilor invocate în faza recursului la curtea de apel nu a fost motivată, în fapt și în drept, echivalând cu o antepronunțare, fiind aspecte ce se circumscriu motivului de recuzare prevăzut de dispozițiile art. 27 alin. (7) C. proc. civ.

În concluzie, după invocarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., a art. 6 și 13 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În ședința publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, recurenta a atacat încheierea din 2.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, cu privire la soluția prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată în faza de recurs.

Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Din dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. Aceasta însă doar în condițiile în care hotărârea finală este supusă unei căi de atac. Fiind irevocabilă, încheierea atacată nu este supusă căii de atac a recursului, neîncadrându-se în categoria de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Cum, în speță, prin încheierea recurată s-a respins o cerere de recuzare formulată în faza de recurs, deci într-o etapă procesuală în care hotărârea asupra fondului este irevocabilă în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., și încheierea de respingere a cererii de recuzare este tot irevocabilă.

Din interpretarea dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se desprinde concluzia că hotărârile date în recurs, fiind irevocabile, nu pot fi atacate cu recurs.

Așadar, întrucât, în speță, hotărârea asupra recursului cu care Curtea de Apel București a fost învestită are caracterul de hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, nici încheierea de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea recursului nu poate fi atacată cu recurs, fiind și ea irevocabilă.

Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 34 alin. (2) raportat la art. 299 coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., recursul exercitat în cauză împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a completului învestit cu judecarea recursului este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREȘTI S.A. prin administrator special D. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022.