GIULIANI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 44981/05

depusă de Giovanni GIULIANI

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 23 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

L.

Garlicki

,

Dra

L.

Mijović

,

Dna

P.

Hirvelä,

judecători

,

și dl T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 6 decembrie 2005,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Giovanni Giuliani, este un cetățean al Italiei care s-a născut în anul 1943 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl F.

Nagacevschi, avocat din Chisinau. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V.

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 11 decembrie 2001, reclamantul a fost reținut și plasat în detenție, fiind bănuit de comiterea escrocheriei și sustragerii. El a fost învinuit de faptul că a făcut promisiuni false la șaptezeci de persoane că îi va ajuta să obțină vize Schengen în schimbul unui onorariu.

La 24 aprilie 2003, reclamantul a fost condamnat la un an și jumătate de închisoare pentru desfășurarea ilegală a activității de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova. El a fost achitat în ceea ce privește acuzațiile privind comiterea escrocheriei și sustragerii. Procurorul a atacat această sentință.

La 11 iunie 2003, reclamantul a fost eliberat ca urmare a expirării termenului său de condamnare la închisoare.

La scurt timp după eliberarea sa, reclamantul a plecat din Republica Moldova spre o destinație necunoscută.

La 11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Chișinău a examinat apelul procurorului în absența reclamantului, dar cu participarea unui avocat numit din oficiu

,

și l-a admis. Reclamantul a fost găsit vinovat de comiterea escrocheriei și sustragerii și condamnat la cincisprezece ani de închisoare. Din decizie rezultă că, la acea dată, autoritățile nu cunoșteau locul aflării reclamantului.

La 26 mai 2005, reclamantul a fost arestat pe teritoriul Bulgariei în baza unui mandat de arestare internațională. El a fost informat despre condamnarea sa prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11

noiembrie 2003 și, ulterior, extrădat în Republica Moldova. Unul din angajamentele asumate de către autoritățile Republicii Moldova în cadrul procedurilor de extrădare a fost să asigure reclamantului dreptul la rejudecare în conformitate cu articolul 3 al celui de-al doilea Protocol adițional la Convenția europeană de extrădare.

La 20 iunie 2005, reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei din 11 noiembrie 2003. El a pretins

inter alia

că, contrar dreptului său de a fi prezent la procesul penal intentat împotriva sa, Curtea de Apel l-a condamnat

in absentia

.

La 14 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul reclamantului în absența acestuia și a avocatului său și l-a respins. Ea a confirmat că, după iunie 2003, locul de aflare a reclamantului nu era cunoscut. Totuși, ea a considerat că, deoarece autoritățile au luat măsuri pentru a-l găsi și l-au anunțat în căutare în baza unui mandat de arestare internațională prin intermediul Interpol, se poate considera că Curtea de Apel și-a onorat obligația de a-l informa despre dosarul penal împotriva sa.

După comunicarea acestei cauze Guvernului, la o dată nespecificată, Procurorul General a intentat proceduri în recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

La 2 iulie 2007, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia sa irevocabilă din 14 septembrie 2005 și a dispus redeschiderea procesului penal.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenției, că procesul penal intentat împotriva sa nu a fost echitabil, deoarece el a fost judecat și condamnat de către Curtea de Apel

in absentia

și i s-a refuzat dreptul la rejudecare.

ÎN DREPT

La 19 iulie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 18 iulie 2007, părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă. El a prezentat Curții o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data adoptării deciziei Curții de scoatere a cererii de pe rol, 2,000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral suferit de către reclamant și EUR 400 cu titlu de costuri și cheltuieli. În schimb, reclamantul își va retrage cererea sa și

va renunța la orice alte pretenții față de Guvern

în legătură cu această cauză.

La 10 septembrie 2007, reclamantul a confirmat că el a semnat acordul sus-menționat și a solicitat Curții

să scoată cererea de pe rol.

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu găsește vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte