ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din data de 18.06.2020 a Tribunalului Gorj, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bumbești Pițic sau la Școala Gimnazială Bumbești Pițic.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen., în sensul că i s-a atras atenția că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligația impusă ori stabilită de lege, instanța va revoca suspendarea sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 67 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare și 9 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bumbești Pițic sau la Școala Gimnazială Bumbești Pițic.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen., în sensul că i s-a atras atenția că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligația impusă ori stabilită de lege, instanța va revoca suspendarea sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din același cod, s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din același cod, s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din același cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din același cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata către aceasta a sumei de 177.780 RON, cu dobânzi și penalități prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate după cum urmează: tranșa I în cuantum de 106.668 RON, de la data efectuării plății, 27.08.2013 și până la data stingerii obligației; tranșa a II-a în cuantum de 71.112 RON, de la data efectuării plății, 03.04.2015 și până la data stingerii obligației.

S-au menținut măsurile asiguratorii ale sechestrului dispuse prin ordonanța nr. 150/P/2016 din data de 13.11.2017 asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatei A., până la concurența prejudiciului la care a fost obligată:

- teren intravilan în suprafață de 817 mp, pe care se află edificată o construcție destinată locuinței, în suprafață de 115 mp, situată în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, nr. cadastral x, tarlaua x, parcela x și y intravilan, construcția având o valoare impozabilă de 72.450 RON;

- teren extravilan în suprafață de 3010 mp suprafață măsurată, în acte 3120 mp, situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafață de 4500 mp, situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafață de 7500 mp situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafață de 5000 situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafață de 3400 mp, situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafață de 2750 mp suprafață măsurată, în acte 2880 mp, situat în comuna Bumbești Pițic, județul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x, toate în valoare de 53.300 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 272/20.01.2015 de E.;

- asupra sumei de 73.998,20 RON (șaptezeci și trei mii nouă sute nouăzeci și opt RON și douăzeci bani) până la concurența valorii probabile a pagubei produse de A., prin infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor, în sumă de circa 177.780 RON, care a fost depusă la F., în contul x, pe numele A., și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv: formular denumit "F. Declarația pe proprie răspundere a solicitantului" datată 07.06.2012 prin care A. susținea în mod nereal și că: îndeplinește condițiile minime de acordare a sprijinului prevăzute în fișa măsurii din ghidul solicitantului, toate informațiile din cererea de finanțare și din documentele anexate sunt corecte, că a lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puțin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu; declarația pe proprie răspundere datată 19.06.2012 a solicitantului A. că este membru al familiei de fermieri G. și că a lucrat cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv 18.06.2012, peste 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei G., în perioada ianuarie 2011 - mai 2012, un număr de 4 ore/zi; declarație a numitei G. că A. a lucrat în cadrul fermei pe care o administrează, în perioada ianuarie 2011 - mai 2012, un număr de 4 ore/zi; formular de mișcare seria x referitor la transferul exploatației agricole de la numitul H. la A. și continuarea la acest formular; adeverința nr. x/20.07.2013 având ca emitent SC I. SRL Târgu-Jiu - documente folosite/prezentate, inițial, de beneficiar la încheierea contractului de finanțare și la cererea de plată a tranșei I; raport de execuție - Formular AP1.3-x - Tranșa II datat 25.02.2015; formularul AP1.1 - identificare financiară datat 16.03.2015; declarația pe proprie răspundere datată 02.02.2015 a numitei A. prin care aceasta declară că respectă criteriile de eligibilitate privind procedurile de achiziție și respectă condițiile de eligibilitate menționate în cererea de finanțare și anexele la aceasta; Registru jurnal de încasări și plăți I.I. A. pentru anii 2013, 2014 și 2015; Registru inventar I.I. A. pentru anul 2015 - folosite/prezentate la susținerea cererii de plată a tranșei a II-a înregistrată la 18.03.2015; Formularul E3.8 - Fișa de verificare în teren și planșa fotografică atașată acestuia din 20.09.2012; Formularul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren din 21.09.2012.

Au fost obligați inculpații A. și B. la câte 8000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, criticând hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru greșita achitare a inculpaților D. și C.

De asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților A. și B., în sensul că acestea sunt nejustificat de blânde și a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 91 C. pen., majorarea pedepselor și executarea lor în regim de detenție, apreciind că este singura modalitate aptă să asigure realizarea funcțiilor procesului penal față de cei doi inculpați.

Apelanții intimați inculpați B. și A. au solicitat, în esență, admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Gorj, pentru nelegala compunere a completului de judecată, în sensul că judecata în primă instanță nu s-a realizat de către un complet specializat, conform art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost succesiv modificată, fiind invocată astfel Decizia Curții Constituționale nr. 417/03.07.2019.

Apelanții au mai solicitat, prin apărător, admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, inclusiv pentru reluarea procedurii de cameră preliminară, pentru împrejurarea că, depășindu-se termenul de 60 de zile prevăzut de lege, soluționarea chestiunilor privind verificarea legalității trimiterii în judecată s-a realizat cu depășirea respectivului termen, când judecătorul nu mai era judecător de cameră preliminară, ci devenise judecător care își exercita funcția de judecată.

De asemenea, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și achitarea pentru fapta cu privire la care au fost condamnați în primă instanță, întrucât aceasta nu este prevăzută de legea penală. Astfel, au arătat că instanța de fond a reținut că au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu forma de vinovăție prevăzută de lege, or, în această situație și ținând seama de împrejurarea că Legea nr. 78/2000 reprezintă o transpunere a unei convenții de combatere corupției, au solicitat să se observe că forma de vinovăție din articolul de lege menționat nu este intenție directă sau indirectă, culpă cu prevedere sau simplă, praeterintenție, ci este "rea-credință", care însă nu a fost probată în cauză, nefiind întrunită condiția răspunderii penale.

Apelanții intimați inculpați au mai arătat că invocarea art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este greșită, având în vedere că acest text de lege se referă la bugetul general al Uniunii Europene, iar proiectul din prezenta cauză s-a derulat, potrivit rechizitoriului și sentinței apelate, din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Apelantul B. a solicitat, totodată, să se constate, în raport cu dispozițiile art. 118 teza I C. proc. pen., că a fost audiat în calitate de martor la datele de 18.01.2017 și 28.01.2017, după care, la data de 16.06.2017, a fost audiat ca inculpat, iar potrivit textului de lege menționat anterior, "declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației, a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa", motiv pentru care a solicitat să nu fie folosite declarațiile date de acesta în calitate de suspect și de inculpat în faza de urmărire penală, având în vedere sancțiunea prevăzută de art. 102 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., și B.

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinței penale nr. 87 din data de 18.06.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2017.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare:

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A., B., C. și D.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 60 C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 67 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 60 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare și 9 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bârsești (mun. Târgu-Jiu) sau la Școala Gimnazială Bârsești (mun. Târgu-Jiu).

În baza art. 96 alin. (1) C. pen., s-a atras atenția inculpatei că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligația impusă ori stabilită de lege, instanța va revoca suspendarea sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Târgu-Jiu sau la Școala Gimnazială nr. 1 Târgu-Jiu.

În baza art. 96 alin. (1) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligația impusă ori stabilită de lege, instanța va revoca suspendarea sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și au fost obligați, în solidar, inculpații A., B., C. și D., la plata către aceasta a sumei de 177.780 RON, cu dobânzi și penalități prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate după cum urmează: tranșa I în cuantum de 106.668 RON, de la data efectuării plății, 27.08.2013 și până la data stingerii obligației; tranșa a II-a în cuantum de 71.112 RON, de la data efectuării plății, 03.04.2015 și până la data stingerii obligației.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Au fost obligați inculpații A., B., C. și D. la câte 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de fond.

Au fost obligați inculpații apelanți A. și B. la câte 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de apel.

Cheltuielile judiciare reprezentând onorariile avocaților din oficiu, pentru fiecare dintre inculpați, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A. și B., calea de atac fiind fundamentată, în cazul celei dintâi, pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar în cazul celui din urmă, pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin prisma cazului de casare indicat, recurenta inculpată A. a susținut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, respectiv condițiile privind existența conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul laturii obiective, lipsind acțiunea de inducere în eroare a reprezentanților Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală la momentul formulării cererii privind acordarea finanțării și al depunerii documentației aferente acestei cereri.

S-a arătat că, pornind de la analiza cerințelor impuse de principiul prezumției de nevinovăție și translatând analiza către infracțiunea prevăzută de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus condamnarea recurentei inculpate, este necesar a se avea în vedere că, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii trebuie să constea în folosirea cu rea-credință de documente false, inexacte sau incomplete sau în omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute, potrivit legii, pentru a obține fonduri europene.

Astfel, recurenta inculpată a opinat că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au evaluat cauza în mod eronat, prin aprecierea asupra întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii menționate, în urma evaluării greșite a tuturor probelor administrate.

Ca atare, a susținut recurenta inculpată că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu există concordanță între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, nefiind realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a sa.

La rândul său, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat B. a susținut că, în cauză, s-a realizat o dublă incriminare în ceea ce îl privește, prin reținerea în sarcina sa și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât, prin modalitatea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. este absorbită de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

S-a arătat că, potrivit jurisprudenței în materie, atunci când o persoană este trimisă în judecată, atât pentru infracțiunea prevăzută de legea specială (art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), cât și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 alin. (1) C. pen.), cele două fapte nu pot fi reținute în concurs, întrucât fapta din legea specială absoarbe întotdeauna infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Astfel, în sarcina persoanei având calitate de complice la infracțiunea de obținere pe nedrept a fondurilor europene, în varianta prevăzută de dispozițiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se va reține doar infracțiunea din legea specială, care va absorbi infracțiunea prevăzută de art. 322 C. pen.

A subliniat recurentul inculpat că, în toate situațiile în care la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se utilizează un înscris sub semnătură privată falsificat, dacă autorul faptei a participat și la realizarea falsului, fie în mod direct, fie în oricare dintre formele de participație penală, inclusiv participație improprie, în sarcina sa se va reține doar infracțiunea din legea specială.

Astfel, s-a susținut că se impunea reținerea unei singure infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sau, în caz contrar, ar fi trebuit să se constate că fapta de fals nu există deoarece recurentul inculpat a avut acordul reprezentantului legal al I.I. A., în formă autentică (ceea ce echivalează cu lipsa intenției), pentru a semna documentele necesare tranșei a II-a de finanțare, documente puse la dispoziție de beneficiarul fondurilor. De asemenea, reaua-credință nu a putut fi probată cu niciun mijloc de probă, neputând fi reținută raportat la existența procurii și a acordului reprezentantului legal al I.I. A. de a semna documentele în numele său.

Ca atare, s-a arătat că un alt element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu a putut fi concretizat, cu alte cuvinte, existența infracțiunilor reținute ca fiind săvârșite de către recurentul inculpat nu s-a demonstrat, sub aspectul tipicității.

S-a precizat, de asemenea, că înscrisurile reținute de către instanța de apel ca fiind falsificate de către recurentul inculpat au fost preexistente momentului depunerii documentației în vederea accesării tranșei a II-a de finanțare, având în vedere că aceste înscrisuri se regăsesc în documentația necesară accesării primei tranșe, fiind documente depuse de reprezentantul legal al I.I. A., la solicitarea persoanelor abilitate. Or, depunerea înscrisurilor preexistente de către recurentul inculpat și semnarea acestora, în calitate de mandatar al reprezentantului legal I.I. A., echivalează practic cu inexistența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și, implicit, cu inexistența faptei de complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (relevându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, ca urmare a inexistenței infracțiunii de fals).

Prin prisma celuilalt caz de recurs în casație invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat B. a susținut că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin aceea că instanța de apel a reținut existența ambelor infracțiuni în mod autonom/individual, ceea ce, în mod evident, a condus la stabilirea unor pedepse ce derivă din încadrarea juridică eronat reținută în cauză.

În consecință, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii instanței de apel, atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se că cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul cu același număr, îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., acestea au fost admise în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursurilor în casație declarate de inculpații anterior menționați.

Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpații B. și A., Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenții inculpați în susținerea căii de atac - acesta se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susținute oral în fața instanței, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație menționat.

Recurentul inculpat B., prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a susținut că fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, apreciind că în sarcina sa trebuia reținută doar complicitatea la infracțiunea din legea specială, nu și infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., aceasta fiind absorbită de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, a mai susținut că nu poate fi acuzat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu ar fi falsificat niciun înscris cu referire la forma și conținutul său, ci a semnat înscrisurile depuse la dosarul de finanțare - tranșa a doua, în calitate de mandatar al ÎI A., conform procurii autentice aflate la dosarul cauzei. Astfel, prin raportare la existența procurii, recurentul a apreciat că se impunea reținerea unei singure infracțiuni, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ori, în ipoteza în care s-ar fi reținut în mod autonom, se impunea ca instanțele să constate că fapta de fals nu există, întrucât a avut acordul reprezentantului legal al ÎI A. pentru a semna documentele necesare tranșei a doua de finanțare.

Pe de altă parte, recurentul a apreciat că vinovăția sa sub forma intenției nu a putut fi stabilită în concret, iar instanța de apel a intervenit în mod nejustificat asupra modalității de executare a pedepselor aplicate, schimbând regimul de executare cu suspendare, în regim de detenție.

Înalta Curte constată însă că vinovăția recurentului inculpat B. este dovedită în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriile administrate pe parcursul procesului penal. Faptele pentru care acesta a fost condamnat întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, criticile formulate în calea extraordinară de atac vizând chestiuni de fapt, analizate de instanța de fond, respectiv de cea de apel și care nu mai pot fi puse în discuție în cadrul recursului în casație.

Astfel, critica în sensul că trebuia reținută în sarcina recurentului inculpat doar complicitatea la infracțiunea din legea specială, nu și infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată ar fi absorbit de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracțiunea prev. de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu poate fi primită, în condițiile în care, în prezenta cale de atac, nu se poate face o nouă apreciere a materialului probator administrat, față de natura juridică a acesteia și nici nu se poate antama vreo schimbare de încadrare juridică.

Pe de altă parte, se reține că, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, folosirea sau prezentarea cu rea-credință de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârșită de către aceeași persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizează conținutul infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., în concurs real, neputându-se aprecia că ar fi vorba despre o dublă sancționare a faptei.

Totodată, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea de achitare a recurentului inculpat, pe motiv că fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există ori complicitatea la infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, întrucât atât presupusa inexistență a unei fapte în materialitatea sa, cât și condiția de tipicitate subiectivă nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, deci doar sub aspectul condițiilor de tipicitate obiectivă.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenta inculpată A., invocate prin prisma aceluiași caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nici acestea nu pot fi primite de către Înalta Curte, fapta pentru care a fost condamnată realizând condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale comunităților europene, care reprezintă o formă specială a înșelăciunii, întrucât, prin folosirea de documente ori declarații false, incriminate de legiuitor ca infracțiuni de fals în declarații și uz de fals, absorbite în infracțiunea complexă prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpata a obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al comunităților europene sau din bugetele administrate de către acestea ori în numele lor, materialul probator administrat în cauză dovedind fără dubiu existența faptei, care este prevăzută de legea penală și a fost comisă de către inculpata A., cu vinovăția cerută de lege.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurenta inculpată a mai făcut referire la unele dispoziții cuprinse în Regulamentul (CE nr. 1782/2003, nr. 73/2009 și 485/2008) de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum și la legislația națională în materia acordării plăților directe în agricultură (O.U.G. nr. 125/2006, O.U.G. nr. 66/2011 ș.a.), conchizând că se impune casarea deciziei recurate întrucât, în Regulamentul European privind fondurile acordate, nu se prevăd infracțiuni, iar organele de control au rolul de a corecta deficiențele și, dacă nu este posibil, să se facă reduceri din plată, cu recuperarea sumelor încasate necuvenit, susținându-se și că reținerea transferului exploatației agricole ca fiind infracțiune, prin raportare la legislația românească, ar contraveni principiului instituit în art. 148 din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, întrucât legislația europeană permite transferul exploatației agricole în orice mod.

Susținerile inculpatei nu sunt însă întemeiate, întrucât, în anul 2003, în legislația națională a fost transpusă Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (Convenția PIF), adoptată la nivelul Uniunii Europene în anul 1995, prin incriminarea, la art. 181 - art. 185 din Legea nr. 78/2000, a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene, iar împrejurarea că legislația națională permite derularea unor proceduri administrative pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit nu exclude aplicarea unor sancțiuni penale, având în vedere importanța deosebită a protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene, care justifică acest cumul de proceduri prevăzut de lege.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul inculpat B. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt întemeiate, acest caz de casare fiind incident când s-a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, atât pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cât și pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat, se subsumează acestor limite.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpații B. și A. nu poate profita intimaților inculpați D. și C., nefiind incidente dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A. și intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 157 RON, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C., în cuantum de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A. și intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C., în cuantum de 62