ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală s-au dispus, următoarele:

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), și lit. c) (dreptul de a fi asociat ori administrator al unei societăți comerciale) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de instigare la spălare a banilor, în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 C. pen. din 1969 și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), și lit. c) (dreptul de a fi asociat ori administrator al unei societăți comerciale) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), și lit. c) (dreptul de a fi asociat ori administrator al unei societăți comerciale) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale față de inculpatul A., cu privire la suma de 1.804.808,76 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 249 alin. (4) C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului luată cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatului A. prin ordonanța din 11.12.2017 din dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, până la concurența sumei de 1.804.808,76 RON.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 5 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 a fost aplicată față de inculpata B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

S-a atras atenția inculpatei B. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale față de inculpata B., cu privire la suma de 9719,98 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 249 alin. (4) C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului luată cu privire la sumele de bani din conturile bancare aparținând inculpatei B. prin ordonanța din 14.12.2017 din dosar nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție, până la concurența sumei de 9719,98 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Fapta inculpatului A. care în cursul lunii decembrie 2009 a pretins martorului C. un procent de 10% din suma finanțată prin contracte privind fonduri europene nerambursabile, în schimbul promisiunii că își va exercita influența pe lângă funcționarii publici cu atribuții de serviciu din cadrul Administrației Fondului de Mediu, pentru a-i determina pe aceștia să încheie contractele de finanțare cu S.C. D. S.R.L., ulterior, în perioada 22.06.2010-10.01.2012, încasând parțial suma de bani convenită, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

Fapta inculpatului A., care în perioada 17.12.2010-27.01.2011 și la data de 30.01.2012, în scopul disimulării originii ilicite a sume de bani ce a reprezentat preț al influenței, cu intenție, a determinat pe martora E. (care a acționat fără vinovăție), să transfere suma totală de 1.390.808,76 RON în conturile S.C. F. S.R.L., în virtutea unor contracte de asistență juridică simulate încheiate cu S.C. D. S.R.L., prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la spălarea banilor în participație improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 C. pen. din 1969 și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 5 C. pen.

Fapta inculpatei B. care la data de 23.06.2010, în scopul disimulării originii ilicite a sumei de 423.719,98 RON, produs al infracțiunii de trafic de influență săvârșită de inculpatul A., cu intenție, a transferat suma de 414.000 RON în conturile S.C. G., în virtutea unor contracte de asistență juridică simulate încheiate cu societatea menționată și cu S.C. D. S.R.L., prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și art. 5 C. pen.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și apelanții intimați inculpați A. și B..

Prin decizia penală nr. 286/A din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, cu majoritate, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelanții intimați inculpați A. și B. împotriva sentinței penale nr. 139/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța decide astfel, s-au reținut următoarele:

Privitor la critica de nelegalitate a apelanților inculpați referitoare la lipsa de specializare în judecarea cauzelor de corupție din partea judecătorului fondului, s-au apreciat îndestulătoare și concludente precizările Curții de Apel raportat la subiect (adresa nr. 2/3924/SII/din 17 martie 2021 rezultată în urma demersurilor în acest sens ale instanței de control judiciar):

Conform Hotărârii nr. 30/12.07.2012 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, domnul judecător H. a fost inclus în compunerea completelor specializate în judecarea cauzelor de corupție în cadrul secției a II-a penale a Curții de Apel București.

Prin Hotărârea nr. 36/19.09.2012 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, domnului judecător H. i s-a atribuit completul de fond nr. 22, complet pe care l-a prezidat de la data atribuirii până în prezent.

Ulterior, după intrarea în vigoare a noilor Coduri, la data de 01.02.20214, când s-au reconfigurat completele de judecată, prin Hotărârea nr. 16/30.01.2014, tuturor completelor de judecată le-au fost alocate toate obiectele menționate în sistemul informatic "Ecris", obiecte între care sunt prevăzute și infracțiunile de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Prin Hotărârea nr. 17/17.01.2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul s-a dispus lămurirea Hotărârii nr. 16/30.01.2014 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în sensul că toate completele de judecată din cadrul secțiilor penale ale Curții de Apel București, indiferent de data la care au fost constituite, sunt complete specializate în judecarea cauzelor de corupție și a celor cu minori.

În considerentele Hotărârii nr. 17/17.01.2019 sus-menționate, s-au reținut următoarele:

- în aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 22 din vechiul R.O.I.I.J, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a C.S.M, la propunerea Curții de Apel București au fost înființate prin Hotărârile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 299/28.09.2006, nr. 456/13.12.2006 și nr. 273/07.04.2011, un număr de 40 de complete specializate - fond, în materia infracțiunilor de corupție, respectiv în număr egal cu numărul judecătorilor secțiilor penale, astfel încât toți judecătorii făceau parte din compunerea acestor complete.

- Desemnarea judecătorilor în completele specializate s-a făcut de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel București în acord cu dispozițiile art. 22 lit. b) din vechiul R.O.I.I.J.

- S-a apreciat astfel că prin Hotărârea nr. 16/30.01.2014 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel București toți judecătorii secțiilor penale ale instanței au fost desemnați să soluționeze cauze de corupție dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Cu referire concretă la perioada 2018 - 2020 (interval de timp de judecare a dosarului cauzei de față nr. 983/2/2018), s-a făcut precizarea, că numerotarea și constituirea completelor de judecată s-a realizat ținându-se seama de materiile în care se judecă, de specializarea completelor și de faza procesuală în care se află cauzele au fost aprobate prin hotărâre a Colegiului de Conducere a Curții de Apel București, după cum urmează:

- pentru anul 2018: prin Hotărârea nr. 258/05.12.2017, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul

- pentru anul 2019: prin Hotărârea nr. 366/12.12.2018, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul

- pentru anul 2020: prin Hotărârea nr. 356/10.12.2019, atașată în copie certificată pentru conformitate cu originalul

Totodată, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 17/17.01.2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București s-a particularizat că, "toate completele de judecată din cadrul secțiilor penale ale Curții de Apel București, indiferent de data la care au fost constituite, sunt complete specializate în judecarea cauzelor de corupție și a celor cu minori".

Din această perspectivă s-a apreciat că s-ar putea face o analogie cu Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019, când de asemenea s-a subliniat că "toate completele de judecată din cadrul secției penale al Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt complete specializate în judecarea cauzelor de corupție" și, în continuare, cu Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, pronunțată în materie, când Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În acest sens s-a reținut că, Curtea Constituțională identifică două categorii de cauze cărora urmează a li se aplica direct respectiva decizie. Prima categorie de cauze este reprezentată de cele a căror judecată în primă instanță a fost realizată prin mijlocirea completurilor nespecializate anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019 și, la data publicării deciziei se află în curs de judecată, în faza apelului, pe rolul Completurilor de 5 judecători. Aceste cauze, având în vedere încălcarea în faza judecății în primă instanță a prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și ale art. 126 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, urmează a fi rejudecate, în condițiile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003 - nulitate absolută. A doua categorie o reprezintă cauzele viitoare, cu privire la care aplicarea deciziei nu comportă nicio dificultate procesuală.

Limitând efectele deciziei sale exclusiv la cauzele soluționate în primă instanță anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019, nu și la cauzele care încă nu au fost soluționate (în care se ridica aceeași problema de drept), Curtea Constituțională a considerat implicit faptul că acest act administrativ este de natura a salvgarda aceste proceduri anterioare/sau acoperi nelegalitatea anterioară.

De altfel, în conturarea deplină a construcției juridice privind nulitatea sentinței pronunțate în cauză, propusă de apelantul inculpat A., ar trebui să se facă trimiteri la reglementarea extinderii (iradierea) efectelor nulităților, prevăzând că sunt nule și actele concomitente cu actul nul sau subsecvente acestuia, dacă există o legătură directă cu actul nul.

Or, într-o notă concretă, aplicată speței, se poate constata că anterior Hotărârii nr. 17/17.01.2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București cauza a parcurs doar două termene de judecată, într-unul dispunându-se măsuri parțiale cu privire la probatorii, altfel inerente derulării unei cauze penale, iar în cel de-al doilea s-a procedat la audierea unui singur martor, declarația martorei I., depoziție lipsită de relevanță în contextul întregului material probator supus interpretării; - acte pretins a fi nule.

Astfel, s-a reținut că judecata derulată în cauză într-un interval de 2 ani de zile a fost realizată de un complet specializat iar probele esențiale pe care s-a întemeiat soluția au fost legal administrate, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate.

În ceea ce privește caracterul formal al modului de stabilire a specializării judecătorilor la nivelul Curții de Apel București, s-a reținut că esențial și obligatoriu era organizarea completurilor specializate și nu împrejurarea ca anumite completuri să aibă competența exclusivă să judece în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000. Nimic nu împiedică în a transpune mutatis mutandis argumentele în acest sens regăsite în cuprinsul Hotărârii Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, pronunțată în materie, vizând activitatea similară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se în respectiva decizie că au fost îndeplinite în acest mod, ca cel prezentat mai sus, cerințele fundamentale de constituționalitate.

O altă critică de nelegalitate a apelanților inculpați se referă la împrejurarea că procurorul care a participat la ședința de judecată din data de 16.07.2020, respectiv ședința în care au avut loc dezbaterile la fond, nu avea calitatea să fie procuror la D.N.A., din moment ce acesta nu întrunea condițiile impuse de Ordonanța nr. 92/2018, mai precis, în urma modificării Legii nr. 304/2004, la art. 87 alin. (2) ordonanța impunea, printre alte condiții, și condiția de vechime. Procurorul de ședință, J., putea împlini cronologic vechimea de 10 ani doar la sfârșitul anului 2020, având în vedere informațiile obținute pe internet, ce au fost depuse în susținerea motivelor suplimentare de apel.

Din această perspectivă, s-a reținut că pentru existența unui caz de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc. pen., se impune desființarea, atât a sentinței penale atacate, cât și a încheierilor vizate de motivele de apel.

Instanța de apel a reținut că într-adevăr, magistratul adus în discuție a absolvit Institutul Național al Magistraturii în intervalul 2010-2012, ulterior a activat ca procuror pentru ca, din mai 2017 să fie numit procuror specializat în cadrul D.N.A.

Acesta face parte din categoria procurorilor care au fost numiți în funcție anterior emiterii Ordonanței nr. 92/2018 invocate.

La momentul numirii sale în funcție ca procuror specializat în cadrul D.N.A. îndeplinea toate condițiile legale în acest sens, inclusiv condiția de vechime cerută de cadrul normativ incident la acea dată, astfel cum este înserat și în Hotărârea secției pentru procurori a C.S.M. nr. 491 din 17 octombrie 2018 care a decis că procurorii numiți în funcție anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ rămân în funcție, actul normativ nefiind aplicabil procurorilor care au fost numiți anterior intrării în vigoare a respectivei Ordonanțe nr. 92/2018, modificările intervenite neavând caracter retroactiv. Pe de altă parte, actele care vizează numirea în funcția de procuror D.N.A. și desfășurarea activității în cadrul acestei direcții de către procurorul menționat nu au fost atacate și anulate prin acțiuni în contencios administrativ.

O ultimă situație de nulitate absolută invocată de apelanții inculpați se referă la nemotivarea hotărârii instanței de fond. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că, sentința atacată conține referiri exprese la susținerile apărării.

Motivarea sentinței este una coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea a permis urmărirea raționamentul care a condus judecătorii la pronunțarea soluției.

Acuzația că instanța de fond nu a făcut altceva decât să reia susținerile din rechizitoriu, nu se înscrie decât în manieră clasică de redactare a hotărârilor judecătorești ce consfințesc corectitudinea actului de sesizare. Dincolo de aceasta, instanța a propus considerente în cauză cu caracter original, neinspirate din rechizitoriu, și chiar s-a delimitat de conținutul actului de sesizare. În speță s-a găsit un echilibru just între formularea aleasă și buna înțelegere a hotărârii.

Așadar, judecătorul fondului a explicat clar faptele și chestiunile asupra cărora completul s-a pronunțat.

În continuare instanța de apel a făcut analiza în fond a cauzei, raportat la împrejurările ce țin de persoanele declarante ale apelului, motivele invocate, cererile în probațiune dezbătute, coroborat cu caracterul integral devolutiv al stadiului procesual în care ne aflăm și derularea cercetări judecătorești întreprinse în apel.

În acest context s-a reținut că în cursul judecății derulate în apel au fost administrate mijloacele de probă considerate a fi esențiale: declarațiile martorilor C., E., K., L., M., N. și O.; declarațiile inculpatei B. și ale inculpatului A.; înscrisuri depuse de inculpatul A., înscrisuri depuse de inculpata B..

Instanța de control judiciar a reținut că, în contextul în care niciunul din martorii audiați în apel nu și-au retractat depozițiile anterioare date în cauză, că fiecare dintre aceștia au reiterat tezele de încriminare aduse inculpaților prin actul de sesizare al instanței și chiar au clarificat detalii semnificative în acest sens, în detrimentul inculpaților, nu poate reține decât o aceeași stare de fapt ca cea consemnată la nivelul primei instanțe, respectiv:

La data de 25.11.2009 S.C. D. S.R.L. Constanța, CUI: x, prin administrator C. a depus la Administrația Fondului de Mediu o cerere de finanțare nerambursabilă pentru proiectul de producere a energiei din surse regenerabile, cu titlul "Construire de noi capacități de producere energie electrică - 7 centrale eoliene, extravilan, comuna Beidaud, jud. Tulcea" solicitându-se finanțare nerambursabilă în sumă de 26.621.918,40 RON, reprezentând 44% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

De asemenea, la data de 26.11.2009, S.C. D. S.R.L., prin același administrator C., a depus la Administrația Fondului de Mediu o cerere de finanțare nerambursabilă pentru proiectul de producere a energiei din surse regenerabile, cu titlul "Construire de noi capacități de producere energie electrică - 7 centrale eoliene, extravilan, comuna Vulturul, jud. Constanța" solicitându-se finanțare nerambursabilă în sumă de 26.124.706,96 RON, reprezentând 44% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

După depunerea cererilor de finanțare, în decembrie 2009, între inculpatul A. și martorul C. s-a concretizat o înțelegere, în cadrul căreia primul a solicitat un procent de 10 % din suma ce urma să fie primită de S.C. D. S.R.L. cu titlul de finanțare nerambursabilă, promițând implicit obținerea contractelor prin cunoștințele pe care le avea la nivelul conducerii Agenției Fondului de Mediu.

În executarea înțelegerii frauduloase intervenite între inculpatul A. și martorul C. s-au încheiat două contracte simulate de asistență juridică (nr. x din 17.12.2009, câte unul pentru fiecare dintre proiectele sus-menționate), părți fiind societate de avocatură și cu societatea comercială S.C. D. S.R.L., legal reprezentată de martor.

Cele două contracte de asistență juridică au fost simulate, în realitate rolul acestora fiind atât de a constitui un canal de transmitere, cu aparență de legalitate, a sumei de bani convenite, precum și de a constitui o garanție pentru inculpatul A. că va încasa comisionul convenit, întrucât convențiile respective constituiau titluri executorii.

În ciclul apelului, ca probă directă, martorul C. - raportat la situația sa făcându-se demersuri vizând inclusiv pretinsa depunere a unui "denunț" în cauză - a făcut precizări exprese în acest sens (ședința din 25 mai 2021) - "Înțelegerea cu dna. B. a fost ca acest procent să îmbrace forma unor contracte de asistență juridică, respectiv să se constate că ei ar fi realizat acte pentru proiecte. Scopul acestor contracte și motivul pentru care s-a ales încheierea acestor contracte de asistență juridică și nu altă formă, a fost acela că aceste contracte reprezentau titluri executorii și care nu mai necesitau alte formalități ulterioare pentru executarea acestor sume de bani"; " . . . . . . . . . .nu am avut niciun fel de legătură cu firma F. și nu s-au executat niciodată vreuna din obligațiile prevăzute în contract, ele au fost doar ca o garanție pentru plata acelui procent de 10%".

După o perioadă de timp, în care s-au depus la dosarele de finanțare ale S.C. D. S.R.L. documentația formal necesară, la data de 21.06.2010 au fost încheiate două contracte de finanțare nerambursabilă cu Administrația Fondului de Mediu (nr. 643/N/21.06.2010 și nr. 644/N/21.06.2010), prin care S.C. D. S.R.L. a obținut finanțare nerambursabilă pentru implementarea celor două proiecte de construcție de centrale eoliene în valoare de câte 19.587.167,16 RON (aproximativ 4.5 mil euro fiecare).

SC D. S.R.L. a achitat două facturi către casa de avocatură prin două ordine de plată din data de 22.06.2010, fiecare în valoare de câte 211.859,99 RON, facturi emise de către inculpata B..

După o zi de la încasarea sumei totale de 423.719,98 RON, respectiv la data de 23.06.2010, societatea de avocatură P. a transferat din această sumă către S.C. G. valoarea de 414.000 RON. Ulterior, la 24.06.2010, din această sumă S.C. G. a efectuat un transfer bancar în valoare de 412.249 RON către SC Q. S.R.L. cu justificare avans marfă.

După încasarea sumei de 412.249 RON de la S.C. G., din această valoare, în perioada 24.06.2010-30.06.2010, suma de 136.483 RON a fost retrasă în numerar de către R. (administrator în drept al SC Q. S.R.L. și singurul împuternicit pe conturile societății) ori de către L. și remisă inculpatului A., iar diferența de bani a fost transferată în conturile altor societăți comerciale de unde au fost în final retrase în numerar de persoanele interpuse ca administratori și remise apoi inculpatului A. prin martorii L. și O..

Ulterior, inculpata B. a hotărât să renunțe la contractele încheiate cu S.C. D. S.R.L. Constanța și S.C. G., nemaifiind de acord cu desfășurarea activității în modalitatea descrisă mai sus.

Pe cale de consecință, inculpatul A. s-a înțeles cu martorul C. în sensul preluării contractelor de către un alt avocat, pentru continuarea activității infracționale în aceeași modalitate, urmând a fi încasate și alte sume de bani din procentul de 10%, prețul traficului de influență.

În acest scop, a fost contactată martora E. (declarația din 5 februarie 2021 din apel), ce a acceptat să încheie alte contracte de consultanță cu S.C. D. S.R.L. Constanța, în aceeași modalitate ca și inculpata B. (cu precizarea că martora nu a cunoscut înțelegerea frauduloasă reală între părți):

"Am fost contactată de către dl. A. cu ceva timp înainte de perfectarea acelor contracte de asistență juridică. Cu societatea D. au fost perfectate două contracte de asistență. Am fost contactată pe stradă de către dl. A. și m-a întrebat dacă pot să preiau două contracte de asistență de la o altă casă de avocatură, cu care acesta susținea că nu colaborase foarte bine.

L-am rugat pe dl. A. să îmi comunice în detaliu despre ce este vorba, mi-a spus că este vorba despre dosare vizând fonduri de finanțare externă. I-am comunicat că nu am expertiza profesională necesară, dar mi-a spus că nu e nici un fel de problemă.

L-am întrebat pe inculpat de ce nu contactează direct firma de specialiști, dar mi-a răspuns că preferă contracte de asistență juridică întrucât în situația în care sunt probleme cu plățile, aceste contracte pot fi puse în executare mai ușor".

Prin urmare, la data de 19.07.2010 s-a încheiat între P. prin B. și E. convenția prin care av. E. preia drepturile și obligațiile decurgând din contractele nr. x și x din 17.12.2009, fiind stipulat expres în cuprinsul convenției că, în raport de art. IV din anexa la fiecare din contracte, S.C. D. S.R.L. nu este exonerat de la restul rămas de plată conform contractelor încheiate la data de 17.12.2009 cu P..

La data de 20.07.2010 s-au încheiat două acte adiționale la contractele de consultanță nr. x și x din 17.12.2009, prin care au fost reziliate contractele încheiate între S.C. D. S.R.L. și SCA "P.".

La aceeași dată, între S.C. D. S.R.L. și E. s-au încheiat alte două contracte de consultanță juridică, cu nr. x (câte unul pentru fiecare proiect), ambele având același conținut cu cele semnate anterior cu SCA "P.", sub aspectul obiectului și a modalităților de plată.

Singura modificare a intervenit în ce privește prețul contractelor, fiind stipulat că consultantul va primi pentru serviciile și lucrările realizate suma fixă de 658.256,482 euro (fără TVA), în condițiile în care în cuprinsul contractelor încheiate cu B. se prevedea plata a 10 procente din suma contractată de S.C. D. cu Administrația Fondului de Mediu.

De asemenea, tot la 20.07.2010 s-au încheiat contractele nr. x și 4 între E. și S.C. F. S.R.L., având ca obiect furnizarea de către societatea comercială în favoarea cabinetului de avocatură de servicii de consultanță tehnică în ce privește întocmirea documentației, implementarea proiectului de investiții și obținerea autorizațiilor și avizelor necesare încheierii cu o Autoritate Contractantă - construire de noi capacități de producere energie electrică - centrale eoliene în comuna Beidaud, jud. Tulcea (contract nr. x/17.12.2009) și comuna Vulturu, jud. Constanța (contract nr. x/20.07.2010)".

După semnarea acestor contracte, martorul C. a efectuat, la solicitarea inculpatului A., următoarele plăți:

-în perioada 13.12.2010-24.01.2011 a achitat din contul personal cu nr. x deținut la S. către Cab. Av. E. suma totală de 250.000 euro, în 5 tranșe de câte 50.000 euro (un transfer la data de 13.12.2010, trei transferuri la 14.12.2010 și un transfer la data de 24.01.2011).

-ulterior, la data de 10.01.2012, a achitat în contul aceluiași Cab. Av. E. de la T. suma totală de 352.080.33 RON (echivalentul a 80.000 euro la cursul BNR din 10.01.2012) în două tranșe a câte 176.040 RON (OP nr. x din 10.01.2012 și OP nr. x din aceeași dată). Aceste plăți au fost efectuate din conturile de trezorerie ale S.C. D. S.R.L..

Din suma totală de 250.000 euro încasată de martora E., E. a transferat în conturile aparținând S.C. F. S.R.L. suma totală de 247.500 euro (așadar întreaga sumă minus 2.500 euro, reprezentând un comision de 1 % ce a revenit martorei E.).

Astfel, la data de 17.12.2010, E. a efectuat conversia în RON a sumei de 198.000 euro, în suma de 836.550 RON, după care, în aceeași zi, a transferat această sumă în contul x deschis la U. al S.C. F. S.R.L. cu justificarea "cv.f. 30/15.12.2010".

La data de 27.01.2011, E. a efectuat conversia în RON a sumei de 49.500 euro în suma de 207.900 RON pe care, în aceeași zi, 27.01.2011, i-a transferat în contul x deschis la T. al S.C. F. S.R.L. cu justificarea "cv. contract nr x/20.07.2010".

Ulterior încasării acestei sume de bani, destinația banilor a fost următoarea:

-Plata a 96.265 RON către S.C. V. S.R.L., CUI: x în contul x deschis la U. în perioada 21-31.01.2011;

-Plata sumei de 686.750 RON către S.C. W. S.R.L., CUI: x în contul x deschis la T. în perioada 23.12.2010 - 6.01.2011.

-Plata sumei de 120.600 RON către S.C. X. S.R.L., CUI: x în contul x deschis la T. în perioada 29.12.2010 - 2.03.2011.

-Transferul sumei de 61.200 RON între conturile proprii ale S.C. F. S.R.L. în perioada 20-24.12.2010, respectiv în conturile x și x.

-Plata sumei de 91.000 RON la data de 29.12.2010 în contul S.C. Y.. S.R.L., CUI: x, x deschis la T.;

-Plata a 50.000 RON în data de 2.03.2011 către Z., CUI: x în contul x deschis la AA. S.A..

Din conturile acestor societăți au fost efectuate retrageri de numerar de către BB. (143.715 RON în perioada 22.12.2010-18.08.2011 din conturile S.C. F. S.R.L., V. și X.) și CC. (470.000 RON în perioada 03.01.2011-12.01.2011 din conturile S.C. W.); toate sumele au fost predate inculpatului A..

Restul sumelor de bani au fost folosite, după caz, pentru plăți către diverși parteneri comerciali, pentru realizarea unor plăți către comercianți sau au fost retrase în numerar.

De asemenea, din suma totală de 352.080.33 RON încasată de Cab Av. E. de la S.C. D. S.R.L. la data de 10.01.2012 suma de 346.358,76 RON, a fost transferată de E. în data de 30.01.2012 în contul x al S.C. F. S.R.L., deschis la T., din care s-au efectuat următoarele operațiuni:

Sumele retrase în numerar au fost remise inculpatului A..

Prin ordinul de plată nr. x/21.12.2011, Administrația Fondului de Mediu a achitat către S.C. D. S.R.L. suma de 1.760.401,69 RON, în temeiul contractului de finanțare nr. x/21.06.2010.

Ulterior, din motive ce nu au legătură cu prezenta cauză, proiectele de centrale eoliene nu s-au realizat, astfel încât martorul C. nu a mai achitat restul sumei ce constituia preț al influenței.

Pe cale de consecință, între S.C. D. S.R.L. și E. s-au desfășurat litigii civile având ca obiect executarea contractelor de consultanță civilă, societatea comercială reușind să evite plata restului sumei de bani.

Întrucât investițiile nu s-au mai realizat, Administrația Fondului de Mediu a reziliat contractul executat parțial, solicitând și obținând pe cale judecătorească restituirea sumei achitate către S.C. D. S.R.L..

În conturarea unei astfel de stări de fapt s-a avut în vedere, în principal, proba directă constând în declarația martorului C. care a confirmat pe deplin, inclusiv prin declarația dată în apel, modul de desfășurare a activității, conceput de inculpatul A., respectiv încheierea unor contracte de consultanță simulate cu biroul avocațial al inculpatei B., iar ulterior cu cel al martorei E., virarea sumelor de bani în conturile societăților etc.

În același sens, în cuprinsul declarației date în fața instanței de apel în calitate de martor, E. și-a menținut declarațiile date anterior, arătând în esență că a fost contactată în anul 2010 de inculpatul A., acesta cunoscând-o deoarece îi asigurase asistență juridică, ca avocat, într-o altă speță.

Inculpatul i-a solicitat să preia unele contracte de consultanță juridică, precizând încă de la început că aceste convenții urmau să fie simulate, scopul urmărit fiind acela de a pune în executare silită contractele respective, procedura de executare silită fiind mai ușoară în cazul acestora.

A arătat martora că inițial a preluat două contracte de consultanță juridică de la societatea de avocatură P., iar ulterior, la solicitarea inculpatului A., a încheiat două contracte de consultanță juridică cu S.C. D. S.R.L., imediat subcontractând cu S.C. F. S.R.L..

Martora a arătat cu certitudine că ea personal nu a prestat niciun serviciu către S.C. D. S.R.L. în virtutea contractelor de consultanță juridică, precum și că după achitarea către cabinetul său de avocatură a unor sume mari de bani de către societatea menționată a solicitat lui A. documente justificative a sumelor de bani, fără însă a primi vreodată un astfel de înscris:

"Nu am prestat în concret nicio activitate în favoarea S.C. D.. Reiterez că am solicitat ulterior încheierii contractelor să mi se pună la dispoziție documentele justificative din care să rezulte prestarea de servicii către S.C. F., însă dl. A. mă trimiterea de fiecare dată la doamna BB., contabila".

De altfel, într-un context judiciar ulterior, contractele de consultanță au fost desființate de instanța civilă, contestația la executare formulată de S.C. D. S.R.L. fiind admisă.

Contractele de consultanță încheiate între E. și S.C. D. S.R.L. aveau un dublu rol, atât de a conferi forță executorie sporită, inculpatul A. fiind interesat să obțină cât mai rapid sumele convenite, cât și pentru a disimula originea ilicită a sumelor de bani, ce reprezentau în realitate prețul influenței. Contractele subsecvente încheiate între E. și S.C. F. S.R.L., de asemenea simulate, au avut rolul de a disimula originea ilicită a sumelor de bani, dar și de a asigura primirea prețului influenței de către inculpatul A..

Relevantă în susținerea deplină a acestei stări de fapt este și declarația dată în fața Înaltei Curți a martorul K. (din 19 martie 2021) care a menținut în totalitate declarațiile date anterior și care a perceput nemijlocit întreaga "afacere".

Martorul a arătat că a fost numit director într-o companie publică, ca urmare a influenței martorului HH.. Ca atare, a cedat prin persoane interpuse S.C. F. S.R.L. către inculpatul A., societatea având activitate efectivă în domeniul acordării de consultanță pentru proiecte cu fonduri europene.

Martorul a arătat că între inculpatul A. și HH. exista o relație apropiată; sub acest aspect, martorul a precizat că inculpatul asigura, prin intermediul S.C. F. S.R.L., plata unor comisioane către HH. de către persoane interesate de obținerea unor contracte publice, modalitatea fiind încheierea unor contracte de consultanță.

Martorul K. a arătat și că finanțările de la Administrația Fondului de Mediu puteau fi obținute dacă se discuta cu HH., în schimbul unui comision. Sub acest aspect, martorul a precizat și că inculpatul A. asigura o conexiune între persoanele din conducerea Administrației Fondului de Mediu și HH.:

"Domnul HH. făcuse numiri la mai multe instituții pe acest culoar politic, inclusiv la Administrația Fondului de Mediu. În perioada 2009-2010 știu că A.F.M a fost condusă de către un domn din Piatra Neamț, respectiv II.. Aceste numiri politice aveau ca și obiectiv împrejurarea că investitorii care doreau să le fie aprobate proiectele la nivelul instituțiilor unde se făceau aceste numiri politice trebuiau să acorde un comision ce varia între 10- 20 % din valoarea lucrărilor contractate.

Domnul HH. m-a asigurat că îl cunoaște de mult timp pe inculpatul A. și că este o persoană de încredere.

SC F. a fost cedată de către mine unei persoane apropiate. Domnul A. nu avea nicio calitate în cadrul S.C. F.. La momentul când am predat firma aceasta nu avea niciun proiect în derulare cu AFM".

Instanța de apel a mai reținut că, distict de depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv în apel, care confirmă pe deplin acuzațiile aduse, extrem de relevante sunt înscrisurile atașate la dosar.

În cazul ambelor contracte, pentru consultant, remunerația era de 10% din suma contractată cu autoritatea, corespunzând chiar procentului menționat de martorul C..

Procentul de 10% din suma pe care urma să o obțină S.C. D. S.R.L. era singura modalitate de plată a prețului, astfel încât ar fi urmat ca în situația în care societatea nu obținea finanțare, societatea de avocatură P. să presteze practic gratis activitatea de consultanță, împrejurare neverosimilă.

Modalitatea de stabilire a prețului contractului este cu atât mai neobișnuită cu cât în contractul prin care societatea de avocatură P. a subcontractat cu S.C. G. servicii de consultanță tehnică, prețul este prevăzut ca fiind ulul fix, de 300 Euro pe oră, fără TVA, pentru fiecare proiect.

Într-o atare situație, ar fi urmat ca în cazul în care S.C. D. S.R.L. nu obținea finanțarea, societatea de avocatură P. nu ar fi încasat nicio sumă de bani urmând însă să fie obligată să achite din fonduri proprii orice prestație a S.C. G..

De altfel, după cum rezultă din actele adiționale la contractele de consultanță, încheiate la 20.07.2010, motivul formal al rezilierii contractelor de consultanță încheiate între societatea de avocatură P. și S.C. D. S.R.L. a fost tocmai împrejurarea că S.C. G. nu făcuse dovada serviciilor prestate.

Pe de altă parte, în cuprinsul contractului de asistență juridică încheiat între S.C. D. S.R.L. și E. la 20.07.2010, se menționează că obiectul contractului îl constituie asigurarea de consultanță în ceea ce privește întocmirea documentației, implementarea proiectului de investiții și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare încheierii cu o autoritate contractantă română a unui contract de finanțare în valoare de 7000000 EUR, fără TVA, pentru construirea unor centrale eoliene în com. Vulturu, jud. Constanța. Aceeași este situația și în cazul contractului de asistență încheiat tot la 20.07.2010 cu privire la construirea de centrale eoliene în com. Beidaud, jud. Tulcea . De altfel, ambele contracte încheiate reiau, practic, conținutul contractelor încheiate inițial între S.C. D. S.R.L. și societatea de avocatură P.; singura diferență între contractele încheiate între S.C. D. S.R.L. și societatea de avocatură P., respectiv S.C. D. S.R.L. și E., este prețul, în cazul ultimelor contracte acesta fiind stabilit la suma de 658.256, 482 EUR. Tot la 20.07.2010 au fost semnate două contracte de consultanță între E. și S.C. F. S.R.L., având ca obiect furnizarea de servicii de consultanță tehnică în ceea ce privește întocmirea documentației, implementarea proiectului de investiții și obținerea avizelor și autorizațiilor necesare încheierii cu o autoritate a unor contracte de finanțare din fonduri europene.

Cu evidență, toate convențiile încheiate între S.C. D. S.R.L., E. și S.C. F. S.R.L. sunt simulate, în realitate nici E. și nici S.C. F. S.R.L. nefiind în măsură să presteze vreunul dintre serviciile ce intrau în obiectele contractelor, de vreme ce la momentul respectiv S.C. D. S.R.L. obținuse deja finanțările, fiind încheiate convențiile nr. 643/N/21.06.2010 și nr. 644/N/21.06.2010 cu Administrația Fondului de Mediu, scopul real al încheierii actelor juridice nefiind altul decât plata prețului influenței.

De altfel, toate înscrisurile (atât cele de reziliere între S.C. D. S.R.L. și societatea de avocatură P., precum și în care părți sunt E. ori S.C. F. SRL) sunt încheiate în aceeași zi, 20.07.2010, rezultând că toate detaliile acestei operațiuni erau deja stabilite de inculpați, de martorul C. și de martora E..

Analizate comparativ, înscrisurile cuprind contradicții evidente, cum ar fi aceea că deși în convențiile de reziliere dintre S.C. D. S.R.L. și societatea de avocatură P. se menționează că beneficiarul nu acceptă schimbarea subcontractorului S.C. G., ba chiar că dorește derularea în continuare a proiectelor cu aceeași societate, în aceeași zi, după ce se semnează contractele de asistență între S.C. D. S.R.L. și E., martora E. a semnat două convenții cu un alt subcontractor, respectiv S.C. F. S.R.L..

Din toate aceste împrejurări rezultă că înscrisurile întocmite în cauză între părțile sus-menționate nu atestă reale raporturi juridice, fiind pur formale, scopul adevărat fiind acela de a disimula înțelegerea frauduloasă intervenită între inculpatul A. și martorul C. și de a asigura remiterea sumelor de bani ce constituiau preț al influenței.

În continuare instanța de apel a făcut referire la apărările de netemeinicie a sentinței promovate de fiecare inculpat în parte, apărări în concret desprinse din conținutul declarațiilor date de către aceștia, inclusiv în apel.

Astfel, inculpatul A. a recunoscut că a controlat prin persoane interpuse societățile F. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., DD. S.R.L.; inculpatul a admis faptul că a controlat societățile comerciale implicate în circuitele financiare anterior descrise - "Menționez că în acea perioadă, aveam în administrare și respectiv, coordonam mai multe societăți comerciale, printre care S.C. W., F., Autentic, precum și numeroase off-shor-uri și firme în Republica Moldova, Suedia și Belarus".

De asemenea, inculpatul a subliniat că a participat la discuțiile vizând relațiile între societatea D. S.R.L. și SCA "P." ori, ulterior, E., dar și cu privire la contractele încheiate cu societățile F. S.R.L. și G.. În esență, inculpatul a admis că a stabilit, în linii mari, modalitatea de desfășurare a activității -"C. m-a întrebat dacă prin firmele pe care le coordonam aveam posibilitatea să îi asigur consultanță în vederea construirii parcurilor eoliene, alegerii tipurilor de echipamente și centrale, dar și în vederea obținerii finanțării pentru aceste proiecte. Am convenit cu C. ca sprijinul pe care i-l acordam să se concretizeze în încheierea unor contracte, discutând să le închei prin societățile mele, W. sau F..

Nu am semnat niciun contract cu societatea lui C.. Am convenit cu C. ca acesta să semneze un contract cu societatea de avocatură P., întrucât știam că are nevoie și de consultanță juridică pe lângă cea tehnică. De asemenea, am avut în vedere că un contract de asistență juridică putea fi învestit cu formulă executorie mult mai ușor, iar existența unui litigiu pe rol ar fi condus automat la pierderea finanțării. Această modalitate m-am asigurat că voi primi contravaloarea consultanței de la C..

Eu i-am prezentat lui C. societatea de avocatură, întrucât colaborasem anterior cu inculpata B., precum și cu martora denunțătoare N.".

Raportat la acuzația concretă de trafic de influență, acesta doar cât a încercat să se disculpe - "Nu este adevărat că i-aș fi spus lui C. că am influență asupra funcționarilor din cadrul Agenției Fondului pentru Mediu și nici nu l-am lăsat să creadă acest lucru. Nu este adevărat că i-aș fi spus lui C. că dacă nu îmi plătește 10% din valoarea finanțării, nu va putea obține aprobarea fondurilor. Nu cunosc ca inculpata B. să îi fi spus lui C. același lucru"; plasând în continuare lipsa sa de vinovăție într-un cadru pur subiectiv de interpretare - "Consider că acuzația ce mi se aduce este ridicolă, întrucât C. era președintele JJ. și cunoștea foarte bine care sunt procedurile de obținere a fondurilor, astfel încât eu nu aveam ce să îi promit".

De asemenea, celelalte detalii din conținutul declarației inculpatului mai mult urmăresc linia rechizitoriului decât să-l exonereze de la răspundere raportat la ambele infracțiuni reclamate - "Arăt faptul că am continuat să fiu implicat în proiectele inițiate de C., în sensul în care mă refer la încheierea contractelor de asistență juridică între D. și Casa de avocatură P..

Arăt faptul că din sumele de bani plătite de D. către Casa de avocatură P., au fost virați către S.C. G. banii care reprezentau contravaloarea consultanței tehnice, de la G. sumele de bani cu același titlu au fost virate către societatea mea, W.. Suma de bani la care mă refer reprezenta totodată și un avans pentru următoarele proiecte la care urma să asigur consultanța tehnică.

Arăt faptul că în mai multe împrejurări am cerut mai multor persoane să retragă bani din conturile societăților pe care le administrau, sume de bani pe care ulterior le investeam în alte societăți comerciale. Menționez faptul că aceasta constituia o practică în activitatea firmelor care făceau parte din consorțiul pe care eu îl conduceam.

Îl cunoșteam pe KK. din Piatra Neamț care era consilierul președintelui Agenției Fondului pentru Mediu".

Or, după cum s-a specificat, din declarațiile exprese ale martorilor C., E. și K., audiați în cauză, rezultă că inculpatul A. controla în fapt o întreagă rețea de societăți comerciale, acționând în afara cadrului legal - "HH. făcuse numiri la mai multe instituții pe culoar politic, inclusiv la Administrația Fondului de Mediu, aceste numiri politice aveau ca și obiectiv împrejurarea că investitorii care doreau să le fie aprobate proiectele trebuiau să acorde un comision ce varia între 10- 20 % din valoarea lucrărilor contractate, HH. a asigurat că îl cunoaște pe inculpatul A., când S.C. F. a fost cedată Domnul A. nu avea niciun proiect în derulare cu AFM"(declarație K.) -, prin persoane interpuse - "Nu am semnat niciun contract cu societatea lui C. dar am continuat să fiu implicat în proiectele inițiate de C., respectiv contractele de asistență juridică între D. și Casele de avocatură" (declarație A.).

În mod cert societatea G. nu a prestat niciun serviciu, concluzia fiind aceeași și în cazul societății F. S.R.L.

Mai mult, s-a reținut că din înscrisurile sus-menționate rezultă cu certitudine că respectivele contracte reprezentau contracte simulate, ce ascundeau înțelegerea reală între C. și inculpații A. și B., sumele de bani ce urma să fie achitate de societatea D. S.R.L. în temeiul unor astfel de convenții nereprezentând contravaloarea unor reale prestații, ci prețul influenței traficate.

Instanța de apel a reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție în motivele de apel formulate a invocat, în principal, împrejurarea că sentința penală atacată este netemeinică constatând, în mod neîntemeiat, faptul că "nu există suficiente probe cu privire la săvârșirea de către inculpata B. a infracțiunii de trafic de influență, pentru care a fost trimisă în judecată.

Față de succesiunea evenimentelor și față de toate mijloacele de probă analizate (în special, declarațiile martorului C., ale martorelor N. și E. și ale inculpatului A., din care rezultă conținutul și natura discuțiilor purtate de ambii inculpați cu martorul C.; înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în special contractele fictive, simulate, încheiate de inculpată, și plățile dispuse de aceeași inculpată), în disonanță cu interpretările și concluziile primei instanței, se apreciază că inculpata B. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în maniera și modalitatea descrise în rechizitoriu. În ciuda faptului că probele nu au arătat că inculpata avea o influența reală asupra factorilor de conducere din cadrul AFM, aceleași probe au arătat, în schimb, că inculpata a solicitat și a primit de la martorul C., în urma întocmirii unor contracte fictive de consultanță juridică, anumite sume de bani, atât pentru sine, cât și pentru altul (inculpatul A.), drept contraprestație pentru promisiunea implicită făcută martorului C. că va determina aprobarea cererilor de finanțare