ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 285/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A..

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a admis recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din 23.03.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

S-a casat în parte încheierea atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., formulată de petentul A..

S-au menținut restul dispozițiilor încheierii recurate.

Pentru a se pronunța în acest sens, în ceea ce privește prima critică invocată referitoare la faptul că ședința de judecată din data de 23.03.2022 s-a desfășurat în camera de consiliu și nu în ședință publică, Curtea a observat că obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului București îl reprezintă plângerea formulată de B. și A. împotriva ordonanței din data de 07.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

A mai constatat că potrivit art. 341 alin. (5) teza întâi din C. proc. pen.:

"Plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunțată în camera de consiliu." De asemenea, potrivit art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.:

"Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: c) publicitatea ședinței de judecată."

Nu în ultimul rând, Curtea a observat că potrivit art. 282 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului."

Din coroborarea acestor texte de lege, Curtea a apreciat că în mod corect și legal cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cadrul dosarului nr. x/2021 de către petentul A. a fost soluționată în camera de consiliu, dat fiind specificul procedurii instituite de obiectul dosarului, nefiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și că petentul chiar în eventualitatea incidenței art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. nu a dovedit presupusa vătămare care i-ar fi fost cauzată prin soluționarea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale în camera de consiliu.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea a constatat că judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu a efectuat în integralitate o judecată propriu-zisă asupra cauzei, întrucât nu a analizat, în concret, punctual, susținerile petentului, cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., ci s-a limitat la a consemna în considerente că acest text de lege "nu are legătură cu obiectul cauzei, întrucât în acest dosar de urmărire penală nu ne aflăm în ipoteza în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind evident că acest text de lege nu se poate aplica în speță, context în care nu poate forma obiect al sesizării Curții Constituționale.", fără a menționa în minuta și dispozitivul încheierii pronunțate soluția cu privire la această cerere.

Or, din modalitatea în care petentul a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale și a înțeles să susțină această cerere, Curtea a remarcat faptul că se impunea, din partea judecătorului de cameră preliminară al instanței de fond, o soluție și cu privire la acest al doilea text de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată prin cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, considerentele expuse de judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond care nu se regăsesc în dispozitivul încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 23.03.2022, nu corespund exigențelor impuse atât prin legislația penală națională, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în interpretarea și aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în privința respectării garanțiilor inerente desfășurării unui proces echitabil.

Prin urmare, având în vedere că, pe de o parte, prin încheierea penală pronunțată judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond nu s-a soluționat "fondul cauzei", și cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., formulată de petentul A., iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, aplicabile în cauză ca urmare a soluției de admitere a recursului, nu prevăd în mod expres posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în situația în care judecătorul nu s-a pronunțat asupra "fondului cauzei", Curtea constată că devin incidente prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, Curtea a apreciat că nu poate proceda, pentru prima dată, la judecarea/analizarea în fapt și în drept a unor aspecte deosebit de importante ale "fondului cauzei", statuând asupra cererii petentului, în calea de atac a recursului, întrucât o astfel de soluție ar fi de natură a încălca dreptul petentului la două grade de jurisdicție în materie penală, drept care nu face distincție din perspectiva diferitelor aspecte de fapt și de drept care pot face obiectul cauzei, respectiv, etapa camerei preliminare.

Curtea a apreciat că efectul devolutiv al recursului reglementat, reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu trebuie interpretat ca impunând judecătorilor din cadrul instanței de control judiciar o (re)judecare completă a "fondului" în situația neîndeplinirii - indiferent din ce cauză - a acestei condiții de către judecătorul din cadrul instanței de fond. Astfel, efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o suplinire a omisiunii judecătorului din cadrul instanței de fond de a se pronunța asupra unor aspecte deosebit de importante ale cauzei.

Curtea, în raport de cele consemnate în practicaua prezentei decizii, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., formulată de recurentul petent A..

Împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., formulată de recurentul petent A., petentul B. a formulat recurs.

În esență, a solicitat să se constate că prin ordonanța din 26.04.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva persoanei juridice C., deci trebuia să fie citată în recurs și C.. Pin urmare, a solicitat să se admită recursul și să se caseze parțial, doar cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., hotărârea din data de 26.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 pentru ca această curte de apel să se pronunțe, în condiții de legalitate cu privire la citarea părților interesate, asupra excepție de neconstituționalitate invocată de petentul A..

Recurentul a arătat că studiind ordonanța din data de 26.04.2017 aflată la fila x a volumului 40 al dosarului de urmărire penală a remarcat că procurorul a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de spălare de bani cu referire la implicarea C. în activitatea de reabilitare a fațadelor.

Verificând părțile din prezenta cauză, petentul a menționat că C. nu a fost citată la termenul de judecată din data de 26.04.2022 și, deoarece prin ordonanța de clasare atacată în dosarul nr. x/2021 s-a clasat tot dosarul, inclusiv cu privire la cercetarea penală vis-a-vis de activitatea infracțională a C., a considerat că și aceasta ar fi trebuit citată pentru a se da o dezlegare legală asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

La data de 10.05.2022, petentul A. a depus la dosar un înscris intitulat "recurs incident", pe care instanța de control judiciar l-a apreciat ca fiind un înscris depus în susținerea cererii de recurs formulată de recurentul B. și nu o cale de atac propriu-zisă, raportat la caracterul sui-generis al recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Examinând recursul formulat de recurentul B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că în ceea ce privește exercitarea unei căi de atac, ca de altfel pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, trebuie îndeplinite anumite condiții prevăzute de lege, printre care se numără și aceea ca partea să justifice un interes, adică să urmărească pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cadrul dosarului nr. x/2021 ce are ca obiect plângere împotriva ordonanței din data de 07.12.2020, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, numitul A. a invocat excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5

1

) și alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23.03.2022 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5

1

) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs doar numitul A., criticând, printre altele, faptul că instanța nu s-a pronunțat și asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 4/R din data de 26.04.2022 a Curții de Apel București, secția I penală a fost admis recursul declarat de numitul A., a fost casată încheierea din data de 23.03.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală și trimisă cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin aceeași decizie din data de 26.04.2022 s-a dispus și cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. invocată de numitul A. în cadrul soluționării cererii de recurs.

Obiectul prezentei cauze îl constituie recursul declarat de către recurentul B. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. invocată de numitul A..

Așadar, calea de atac a fost declarată de către o persoană care nu are un interes procesual concret în declararea acesteia. Recurentul B. putea justifica un interes legitim în situația în care ar fi formulat și el o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, însă în condițiile concrete ale cauzei acesta nu justifică un interes.

În acest sens, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că în sens juridic, o persoană justifică un interes legitim în două situații:

- atunci când legea îi instituie un drept subiectiv propriu (...);

- atunci când legea îi recunoaște în mod expres îndreptățirea de a îndeplini o anume prerogativă (de a introduce o anume acțiune, de a încheia un anume act etc.) pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia (...).

Preocuparea pentru respectarea legalității (...) este sub aspect moral justificată și meritorie, dar insuficientă pentru a produce eo ipso (în afara celor două condiții enumerate mai sus), efecte în planul dreptului procesual." (Decizia nr. 488/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători).

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A., cuprinsă în decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A., cuprinsă în decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.