CASE OF BELLOTTO AND OTHERS v. ITALY

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE BELLOTTO ȘI ALȚII v. ITALIA (Depunerile nr. 5170/21 și 4 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 16 noiembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bellotto și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele LÄtif Hüseynov, Ivana Jelić , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 12 octombrie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Italiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dl N. Zampieri, un avocat care practică în Schio. Guvernul italian (“ Guvernul”) a primit avizul asupra cererilor. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de aplicarea retrospectivă a articolului 1(218) din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 până la întârzierea procedurii. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 din Convenția ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. Decembrie 2005 în așteptarea procedurii a încălcat dreptul la o audiere echitabilă. De asemenea, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 s-a plâns că natura retrospectivă a secțiunii 1(218) din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 le-a privat proprietățile lor în măsura în care dispoziția respectivă a soluționat litigiul dintre ele și autoritățile administrative cu efect final. În contextul litigiilor civile, Curtea a decis în mod repetat că, deși, în principiu, legislatorul nu este împiedicat să reglementeze, prin noi dispoziții retrospective, drepturile derivate din legile în vigoare, principiul statului de drept și noțiunea de proces echitabil consemnată în art. 6 exclude orice interferență legislativă cu administrarea justiției concepută să influențeze determinarea judiciară a unui litigiu, cu excepția motivelor convingătoare ale interesului general. Există pericole inerente utilizării legislației retrospective care au ca efect influențarea determinării judiciare a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv în cazul în care efectul este de a face litigiile în așteptare inutile. Respectarea statului de drept și noțiunea unui proces echitabil impun, prin urmare, ca orice motive care să justifice astfel de măsuri să fie tratate cu cel mai mare grad posibil de circumspecție (a se vedea Vegotex International S.A. c. Belgia [GC], nr. 49812/09, §§ 92-93, 3 noiembrie 2022). Legea și practicile interne relevante în ceea ce privește aplicarea articolului 1(218) din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 la procedurile în așteptare sunt stabilite în hotărârile Agrati și alții c. Italia (n. 43549/08 și altele 2 și altele, 7 iunie 2011); De Rosa și alții c. Italia (n. 52888/08 și 13 altele, 11 decembrie 2012); Caliguri și alții c. Italia (n. 657/10 și altele 3, 9 septembrie 2014); și Cicero și alții c. Italia (n. 29483/11 și altele 4, 30 ianuarie 2020). 10. Având în vedere jurisprudența menționată mai sus și documentele prezentate de reclamanții, Curtea nu vede niciun motiv să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. 11. În ceea ce privește art. 6 § 1 din Convenție, Curtea constată că, în circumstanțele prezentului caz, punctul 1(218) din Legea nr. 266/2005 din 23 Decembrie 2005 a rezolvat fondurile litigiului dintre reclamanții și statul în instanța internă cu efect retrospectiv final și faptul că intervenția legislativă nu a fost justificată de niciun motiv convingător de interes general. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 12. În ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea constată că reclamanții susțin că drepturile lor de proprietate au fost încălcate și prezintă tabele neoficiale cu estimări ale daunei presupuse suferite. Cu toate acestea, din documentele disponibile, se pare că anticipitatea reclamanților nu a fost afectată de interferența și, prin urmare, că nu au suferit nici o pierdere financiară. Prin urmare, Curtea consideră că, în situația instantanată, în ciuda aplicării sale retrospective, art. 1(218) din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 nu a afectat dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor și nu a suferit echilibrul echitabil dintre cererile interesului public și protecția drepturilor fundamentale individuale. 13. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că nu a existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. Respectând jurisprudența sa (a se vedea, în special, Agrati și alții v. Italia (justă satisfacție), nr. 43549/08 și altele 2, 8 noiembrie 2012, Rosa și alții, citate mai sus, §§ 48-54, Caliguri și alții , citat mai sus §§ 41-55 și Cicero și alții , citat și mai sus, §§ 48-61) și la concluziile achiziționate în ceea ce privește plângerile formulate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că nu trebuie atribuite reclamanților niciun prejudiciu material și că constatarea unei încălcări este suficientă pentru a le compensa pentru orice prejudiciu moral susținute ca urmare a încălcării drepturilor articolului 6. 15. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, având în vedere caracterul repetat al cererilor, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea de 250 de euro (EUR) fiecăruia dintre reclamanții din cadrul acestui șef. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că aceste cereri declară încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind aplicarea retrospectivă a articolului 1 alineatul (218) din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005 la procedurile în așteptare; susține că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suportate de solicitanți; (b) faptul că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre solicitanți, în termen de trei luni, 250 EUR (2 sute și cincizeci de euro) pentru costuri și cheltuieli; (c) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 noiembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea cazului Numele reclamantului Anul nașterii 5170/21 13/01/2021 Bellotto v. Italia Paolo BELLOTTO 1954 5172/21 13/01/2021 Cimitan v. Italia Gianna CIMITAN 1966 5174/21 13/01/2021 Bellese v. Italia Erminia BELLESE 1948 6223/21 13/01/2021 Urso v. Italia Milena URSO 1947 7265/21 13/01/2021 Sartor c. Italia Dorina SATOR 1953

FIRST SECTION

CASE OF

BELLOTTO AND OTHERS v. ITALY

(Applications nos. 5170/21 and 4 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 November 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bellotto and Others v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek

, President

,

Lətif Hüseynov,

Ivana Jelić

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 12 October 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Italy lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applicants were represented by Mr N. Zampieri, a lawyer practising in Schio.

3.

The Italian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

4.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicants complained of the retrospective application of section

1(218) of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 to pending proceedings.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 of the Convention AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

7.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the retrospective application of section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23

December 2005 to pending proceedings infringed their right to a fair hearing. They also complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the retrospective nature of section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23

December 2005 deprived them of their property in so far as that provision settled the dispute between them and the administrative authorities with final effect.

8.

In the context of civil disputes, the Court has repeatedly ruled that although, in principle, the legislature is not prevented from regulating, through new retrospective provisions, rights derived from the laws in force, the principle of the rule of law and the notion of fair trial enshrined in Article

6 preclude any interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of a dispute, save on compelling grounds of the general interest. There are dangers inherent in the use of retrospective legislation which has the effect of influencing the judicial determination of a dispute to which the State is a party, including where the effect is to make pending litigation unwinnable. Respect for the rule of law and the notion of a fair trial therefore require that any reasons adduced to justify such measures be treated with the greatest possible degree of circumspection (see

Vegotex International S.A. v. Belgium

[GC], no.

49812/09, §§ 92-93, 3 November 2022).

9.

The relevant domestic law and practice with regard to the application of section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 to pending proceedings is set out in the judgments

Agrati and Others v. Italy

(nos.

43549/08 and 2 others, 7 June 2011);

De Rosa and Others v. Italy

(nos.

52888/08 and 13 others, 11 December 2012);

Caligiuri and Others v.

Italy

(nos. 657/10 and 3 others, 9 September 2014); and

Cicero and Others v. Italy

(nos. 29483/11 and 4 others, 30 January 2020).

10.

Having regard to the case-law cited above and the documents submitted by the applicants, the Court sees no reason to reach a different conclusion on the admissibility of these complaints.

11.

As regards Article 6 § 1 of the Convention, the Court finds that in the circumstances of the present case section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23

December 2005 resolved the merits of the dispute between the applicants and the State in the domestic courts with final retrospective effect, and that the legislature’s intervention was not justified by any compelling grounds of the general interest. Therefore, there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

12.

With regard to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the Court notes that the applicants argue that their property rights were infringed and submit unofficial tables with estimates of the damage allegedly suffered. Nevertheless, from the available documents, it appears that the applicants’ seniority was not affected by the interference and, consequently, that they did not suffer any financial loss. Therefore, the Court considers that, in the instant case, despite its retrospective application, section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 did not affect the applicants’ right to the peaceful enjoyment of possessions and did not upset the fair balance between the demands of the public interest and the protection of individual fundamental rights.

13.

The foregoing considerations are sufficient for the Court to conclude that there has been no violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Regard being had to its case

‑

law (see, in particular,

Agrati and Others v. Italy

(just satisfaction), nos. 43549/08 and 2 others, 8 November 2012,

De

Rosa and Others

, cited above, §§ 48-54,

Caligiuri and Others

, cited above, §§

41-55

and

Cicero and Others

, also cited above, §§ 48-61) and to the conclusions reached in respect of the complaints raised under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the Court considers that no pecuniary damage must be awarded to the applicants and that the finding of a violation is sufficient to compensate them for any non-pecuniary damage sustained as a result of the violation of their Article 6 rights.

15.

With regard to costs and expenses, considering the repetitive nature of the applications, the Court finds it reasonable to award 250

euros

(EUR) to each of the applicants under this head.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the retrospective application of section 1(218) of Law no. 266/2005 of 23 December 2005 to pending proceedings;

Holds

that there has been no violation of Article 1 of Protocol No.

1;

Holds

(a)

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicants;

(b)

that the respondent State is to pay each of the applicants, within three months, EUR

250 (two hundred and fifty euros) for costs and expenses;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 16 November 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications

No.

Application no.

Date of introduction

Case name

Applicant’s name

Year of birth

5170/21

13/01/2021

Bellotto v. Italy

Paolo BELLOTTO

1954

5172/21

13/01/2021

Cimitan v. Italy

Gianna CIMITAN

1966

5174/21

13/01/2021

Bellese v. Italy

Erminia BELLESE

1948

6223/21

13/01/2021

Urso v. Italy

Milena URSO

1947

7265/21

13/01/2021

Sartor v. Italy

Dorina SARTOR

1953