CASE OF BERTAGNA v. ITALY

Primă secțiune CAUZA DE BERTAGNA v. ITALIA (Declarația nr. 20308/03) JUDGMENT STRASBOURG 12 ianuarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bertagna v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele Ivana Jelić, Erik Wennerström , judecători și Viktoriya Maradudina, hotărând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 8 decembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost inițiat într-o cerere împotriva Italiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 23 mai 2003. C. Defilippi și dna F. Anselmo , avocații care practică în La Spezia. Guvernul italian („Guvernul”) au fost anunțate de cerere. FACTE Detaliile și informațiile aplicabile reclamantului sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii civile, de asemenea, a formulat o altă plângere în conformitate cu dispozițiile Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că durata procedurii civile în cauză a fost incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat corect măsurile disponibile prin intermediul procedură „Pinto” și că nu a demonstrat prejudiciile morale care rezultă din lungimea excesivă a procedurii principale. Curtea constată că a confirmat anterior o presupunere puternică, dar refuzibilă, că procedurile excesiv de lungi vor ocaziona non- Prejudiciu material. În unele cazuri, durata procedurii poate duce la numai pagube morale minime sau la nici o pagube morale. Instanțele interne trebuie să își justifice decizia furnizând motive suficiente (a se vedea Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 204, CEDH 2006 V). Curtea remarcă că în fața instanțelor „Pinto” reclamantul a solicitat prejudiciu moral din cauza lungii excesive a procedurii principale. Prin urmare, Curtea respinge obiecția Guvernului în acest sens. 10. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu mai a fost o „victima” a încălcării articolului 6 § 1 în lumina hotărârilor judecătorilor „Pinto” cu privire la cererea sa. 11. Curtea observă că statutul de victimă al reclamantului depinde de faptul că recursul acordat la nivelul intern era adecvat și suficient, având în vedere art. 41 din Convenție. 12. Curtea remarcă că, în acest caz, tribunalele „Pinto” nu au găsit încălcarea dispozițiilor relevante ale Convenției și că reclamantul nu a primit niciun recurs la nivel intern. 13. În consecință, reclamantul poate încă pretinde că este victimă de o încălcare a cerinței de „tempă rezonabilă”, având în vedere principiile stabilite în temeiul jurisprudenței Curții (a se vedea, a contrario Garino v. Italia (dec.), nos. 16605/03, 16641/03 și 16644/03, 18 mai 2006, și, mutatis mutandis Scordino , citat mai sus, §§ 178-215, și Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V). Rezultă că obiecția guvernului în acest sens ar trebui, de asemenea, respinsă. 14. Curtea constată, de asemenea, că plângerea reclamantului nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Guvernul a susținut că comportamentul dilator al reclamantului a contribuit substanțial la prelungirea procedurii, în special, el nu a acționat în timp util în mai multe ocazii, ceea ce a determinat șederea procedurii timp de cel puțin un an și patru luni. 16. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 17. În cazul principal al Cocchiarella , citat mai sus , Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește procedurile excesiv de lungi. 18. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nici comportamentul reclamantului, nici orice alt fapt sau argument prezentat de Guvern nu pot justifica durata procedurii la nivel național (care a durat mai mult de nouă ani în total). De aceea, obiecția guvernului în acest sens ar trebui respinsă. 19. Având în vedere jurisprudența sa privind această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. ALTE VIOLAȚIE ALEGATE A CONVENȚIEI 21. Reclamantul s-a plâns în continuare că ordinul de a plăti costurile procedurii „Pinto” a încălcat dreptul său de acces la o instanță, astfel cum este garantat de art. 6 § 1. 22. Curtea constată că această plângere este legată de cea examinată mai sus și, prin urmare, trebuie, de asemenea, să fie declarată admisibilă. 23. Având în vedere concluzia sa privind durata excesivă a procedurii (a se vedea punctul 20 mai sus) și hotărârea sa în temeiul articolului 41 privind costurile și cheltuielile (a se vedea punctul 25 de mai jos și tabelul adăugat), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește dreptul de acces al reclamantului la o instanță. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 25. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Cocchiarella, citată mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține că nu este necesar să se examineze în mod separat plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 în ceea ce privește dreptul de acces la o instanță; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 ianuarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Curtea internă / numărul dosarului Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 20308/03 23/05/2003 Davide BERTAGNA 1967 01/02/1992 07/05/2001 9 ani și 3 luni și 7 zile 2 niveluri de jurisdicție Curtea de Casație, R.G. 14174/02 Nr. 2.900 4.132 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF

BERTAGNA v. ITALY

(Application no. 20308/03)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 January 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bertagna v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek

, President

,

Ivana Jelić,

Erik Wennerström

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 8 December 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Italy lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 23

May

2003.

2.

The applicant was represented by Mr

C. Defilippi and Ms F. Anselmo

, lawyers practising in La Spezia.

3.

The Italian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the excessive length of civil proceedings. He also raised another complaint under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained principally that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He relied on Article

6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

Admissibility

7.

The Government submitted that the applicant had not correctly exhausted the available remedies

via

the “Pinto” proceedings, and that he had failed to prove the non-pecuniary damage stemming from the excessive length of the main proceedings.

8.

The Court observes that it has previously confirmed a strong but rebuttable presumption that excessively long proceedings will occasion non-

pecuniary damage. In some cases, the length of proceedings may result in only minimal non-pecuniary damage or no non-pecuniary damage at all. The domestic courts then have to justify their decision by giving sufficient reasons (see

Scordino v. Italy (no. 1)

[GC], no. 36813/97, § 204, ECHR 2006

‑

V).

9.

The Court notes that before the “Pinto” courts the applicant claimed non-pecuniary damage on account of the excessive length of the main proceedings. Therefore, the Court dismisses the Government’s objection in this regard.

10.

The Government also submitted that the applicant

was

no longer

a “victim” of a violation of Article 6 § 1 in light of the “Pinto” courts’ judgments on his claim.

11.

The Court observes that the applicant’s victim status depends on whether the redress afforded to him at the domestic level was adequate and sufficient having regard to Article 41 of the Convention.

12.

The Court notes that in the present case the “Pinto” courts did not find a violation of the relevant provisions of the Convention and that the applicant was not awarded any redress at the domestic level.

13.

Accordingly, the applicant can still claim to be a victim of a breach of the “reasonable time” requirement, in the light of the principles established under the Court’s case law (see,

a contrario

,

Garino v. Italy

(dec.), nos.

16605/03, 16641/03 and 16644/03, 18 May 2006, and,

mutatis mutandis

,

Scordino

, cited above, §§ 178-215, and

Cocchiarella v. Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V). It follows that the Government’s objection in this regard should also be dismissed.

14.

The Court further finds that the applicant’s complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention and that it is not inadmissible on any other ground. It must therefore be declared admissible.

Merits

15.

The Government submitted that the applicant’s dilatory conduct had substantially contributed to the prolongation of the proceedings. In particular, he had failed to act in a timely manner on several occasions, causing the stay of the proceedings for at least one year and four months.

16.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR 2000-VII).

17.

In the leading case of

Cocchiarella

, cited above, the Court has already found a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of excessively lengthy proceedings.

18.

Having examined all the material submitted to it, the Court considers that neither the applicant’s conduct nor any other fact or argument put forward by the Government can justify the length of the proceedings at the national level (which lasted more than nine years in total). It follows that the Government’s objection in this respect should be dismissed.

19.

Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

20.

Accordingly, there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

21.

The applicant further complained that the order to pay the costs of the “Pinto” proceedings had infringed his right of access to a court, as guaranteed by Article 6 § 1.

22.

The Court notes that this complaint is linked to the one examined above and must therefore likewise be declared admissible.

23.

Having regard to its finding on the excessive length of the proceedings (see paragraph 20 above) and to its ruling under Article 41 on costs and expenses (see paragraph 25 below and appended table), the Court considers that it is not necessary to examine whether, in this case, there has also been a violation of Article 6 of the Convention in relation to the applicant’s right of access to a court.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

24.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

25.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Cocchiarella,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings;

Holds

that it is not necessary to examine separately the applicant’s complaint under Article 6 in relation to the right of access to a court;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 12 January 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(excessive length of civil proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Domestic court / file number

Domestic award

(in euros)

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

20308/03

23/05/2003

Davide BERTAGNA

1967

01/02/1992

07/05/2001

9 years and 3 months and

7 days

2 levels of jurisdiction

Court of Cassation, R.G. 14174/02

None

2,900

4,132

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.