ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din data de 31.03.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că, la data de 24.02.2022, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2022, contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea a 162 de zile câștigate în perioada în care a executat în Statele Unite ale Americii parte din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 20 C. civ./05.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.

Instanța a constatat că dosarul nr. x/2020 în care Curtea de Apel Ploiești a pronunțat sentința penală nr. 20 C. civ./05.08.2020 se află atașat la dosarul nr. x/2021 în care Curtea de Apel Ploiești a dispus declinarea soluționării cererii de contopire pedepse formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București.

Reținând dispozițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în raport cu motivul de contestație la executare invocat de către condamnatul A., instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Ploiești față de împrejurarea că petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova la data formulării cererii.

Așadar, notând prevederile art. 597 alin. (6) raportat la art. 598 din C. proc. pen. coroborate cu decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența soluționării contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 14.04.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentința penală nr. 70/F din data de 27.04.2022, urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, din actele aflate la dosar, reiese că titularul contestației se află în executarea unei pedepse de 84 de luni de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 20 C. civ./5.08.2020 a Curții de Apel Ploiești, sentință prin care s-a recunoscut o hotărâre străină de condamnare a contestatorului din cauza de față, au fost adaptate pedepsele aplicate prin respectiva hotărâre și s-a dispus transferarea contestatorului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 84 de luni de închisoare, din care s-a scăzut perioada arestării preventive, precum și perioada executată.

S-a mai reținut că persoana condamnată a solicitat, în actualul cadru procesual, să i se mai deducă din această pedeapsă 162 de zile câștigate suplimentar în perioada executării pedepsei în Statele Unite ale Americii, depunând în acest sens la dosar un înscris pretins emis de autoritățile americane, datat 07.12.2021, și care vizează perioada 11.04.2018-10.04.2021.

Prin urmare, constatând că persoana condamnată a fost transferată în România pentru a continua executarea pedepsei recunoscute de Curtea de Apel Ploiești la data de 08.12.2021, Curtea de Apel București a reținut că îi revine Curții de Apel Ploiești competența de a soluționa cauza de față în raport de dispozițiile prevăzute de art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25.05.2022, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 31.05.2022.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, condamnatul A. a solicitat recunoașterea adresei cu numărul de înregistrare x emisă la data de 07.12.2021 de către unitatea D.S.C. S.U.A. și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentul anterior menționat.

Condamnatul a atașat cererii adresa nr. x din data de 07.12.2021, prin care autoritatea judiciară străină i-a acordat un număr de 162 de zile de eliberare anticipată obținute pentru o bună conduită pe durata executării pedepsei pe teritoriul statului de condamnare în perioada 11.04.2018 - 10.04.2021.

Se mai reține că prin sentința penală nr. 20 C. civ. din data de 05.08.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus recunoașterea sentinței penale din data de 23 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Nord Georgia, secția Atlanta, în dosarul nr. x, definitivă prin neapelare, prin care cetățeanul român A., aflat în Penitenciarul Mc Rae Correctional Institution, Mc Rae, Georgia, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 87 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvîrșirii de fraudă (faptă prevăzută de art. 1349, Titlul 18 din C. pen. al SUA), fraudă prin sisteme informatice și abuz [art. 1030 (a)(4), art. 1030 (c)(3)(A) și 2, Titlul 18 din C. pen. al SUA] și furt de identitate în formă agravată [faptă prevăzută de art. 1028A(a)(1) și 2, Titlul 18 din C. pen. al SUA], infracțiuni care au corespondent în dispozițiile art. 367 alin. (1) din C. pen. român, art. 249 din C. pen. român și art. 250 alin. (3) din C. pen. român.

S-a adaptat pedeapsa de 63 luni închisoare aplicată persoanei condamnate la maximul prevăzut de art. 367 alin. (1) din C. pen. român pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv s-a redus cuantumul acesteia la 60 luni închisoare, și, pe cale de consecință, s-a adaptat și pedeapsa rezultantă de 87 de luni închisoare la care a fost condamnat cetățeanul român A., dispunându-se executarea pedepsei de 84 luni închisoare în România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 84 luni închisoare, conform C. proc. pen. român, și s-a dedus din pedeapsa astfel cum a fost adaptată perioada arestării preventive, de la data de 11 aprilie 2018 la data de 22 iulie 2019, și perioada executată, de la data de 23 iulie 2019 la zi.

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoașterea adresei cu numărul de înregistrare x emisă la data de 07.12.2021 de către unitatea D.S.C. S.U.A. și deducerea unei perioade suplimentare de 162 de zile de închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii ca urmare a perioadei executate în acest stat în perioada 11.04.2018 - 10.04.2021, din pedeapsa de 87 luni închisoare în regim de detenție la care a fost condamnat prin sentința pronunțată la data de 23 iulie 2019 de Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Nord Georgia, secția Atlanta, în dosarul nr. x, definitivă prin neapelare, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare prin sentința penală nr. 20 C. civ. din data de 05.08.2020 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorității judiciare străine anterior menționate, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat de 84 de luni închisoare, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către Statele Unite ale Americii prin documentul anterior menționat.

Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la autenticitatea actului judiciar pretins emis de autoritățile judiciare americane, prezentat de contestator, și a efectelor lui în planul pedepsei în executarea căreia se află, și, eventual, recunoașterea acestuia în vederea producerii de efecte juridice.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, stabilesc că: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului și care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanța națională, această din urmă instanță este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare. Situația este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunțate de instanța română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cum în speță, condamnatul A. invocă, pe calea contestației la executare, existența unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din adresa pretins emisă de autoritățile judiciare americane, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Ploiești.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2022.