ÎCCJ, Decizia nr. 389/2021

Ședința publică din data de 13 decembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3545 din 9 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins ca tardivă cererea de revizuire, formulată de Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, împotriva deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei anterior menționate, recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut nelegalitatea deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca tardivă.

În opinia recurentului, instanța de fond a interpretat greșit norma materială prevăzută la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborată cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil și a liberului acces la justiție atunci când a admis excepția tardivității.

Arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra faptului că în speță există o situație atipică, în sensul că în dosarul nr. x/2019 calitatea de reclamantă a avut-o numita A., iar în dosarul nr. x/2015 reclamantă a fost B. decembrie 89.

Consideră că instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ., judecând atât în spiritul cât și în litera legii.

Arată că a formulat cerere de revizuire în termenul de 30 de zile de la comunicarea Deciziei nr. 69 din dosarul nr. x/2015, iar faptul că instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire a reprezentat o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil întrucât a lipsit de orice efect juridic prima hotărâre judecătorească definitivă de respingere a acțiunii din dosarul nr. x/2019. Prin urmare, consideră că s-a dat eficacitate deplină celei de-a doua hotărâri judecătorești unde intimata nu era menționată în tabelul atașat cererii de chemare în judecată de către B. decembrie '89. Reiterează că Asociația nu avea calitatea de reclamantă în al doilea dosar.

De asemenea, învederează faptul că prin admiterea recursului, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel București, recurentul va fi obligat la emiterea certificatului de luptător cu rol determinant unei persoane care nu a avut calitatea de reclamantă în dosar și la emiterea adeverinței aferente în urma căreia numita A. va încasa de la Casa de Pensii, retroactiv indemnizația lunară în cuantum de 2.020 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

Un alt doilea motiv de recurs este faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.130,50 RON. Având în vedere lipsa pronunțării pe acest aspect, consideră că există dubii rezonabile privind obligația achitării acestor cheltuieli. Totodată, arată că nu se specifică de către partea adversă dacă suma solicitată reprezentând cheltuieli de judecată este onorariul de avocat.

Pentru toate motivele arătate mai sus, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării cererii de revizuire.

Intimata Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie '89 a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata B. decembrie '89 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil susținută de recurent în cererea de recurs, o consideră ca fiind nefondată și arată că și în situația în care instanța de revizuire ar fi trecut peste excepția tardivității formulării cererii de revizuire, ar fi pronunțat o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pentru lipsa identității de părți.

Arată, de asemenea că termenul de promovare a cererii de revizuire nu a fost respectat, prin urmare, soluția instanței de admitere a excepției tardivității formulării cererii de revizuire și, pe cale de consecință, respingerea cererii, ca tardiv formulată, este o soluție corectă și se impune a fi menținută.

Față de motivul invocat de recurent și anume că instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, precizează că a formulat cerere de completare a Deciziei nr. 3545 din 9 iunie 2021 prin care a solicitat completarea hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2020, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial pentru intimata A..

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele, lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Decizia care face obiectul prezentului recurs este pronunțată în soluționarea unei revizuiri întemeiate în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și este supusă căii de atac a recursului, astfel cum prevede art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

Recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul de declarare al căii de atac a fost respectat și că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea motivării Deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temeiul juridic al cererii formulate de recurentul-revizuent Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Înalta Curte reține că în cauză, prin cererea de revizuire, recurentul-revizuent a solicitat revizuirea Deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal ca fiind contradictorie hotărârii nr. 2274 din data de 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere că în cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în speța de față s-a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 69 ce a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 la data de 23 iulie 2020, Înalta Curte constată că de la această dată începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, termen care, în raport de dispozițiile art. 182 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 august 2020.

Or, având în vedere că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de recurentul-revizuent la data de 28 decembrie 2020, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost depusă cu depășirea termenului de revizuire.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri, sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține că cererea a fost formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Totodată, Înalta Curte reține referitor la susținerea că instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate că recurentul nu justifică un interes în obținerea unei soluții de admitere a acestui capăt de cerere.

În ceea ce privește motivul de recurs constând în omiterea pronunțării instanței de revizuire asupra identității părților din cele două dosare, Înalta Curte reține că cererea de revizuire formulată de către recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 a fost respinsă în urma admiterii excepției tardivității invocate în cauză prin întâmpinare de către intimata B. decembrie '89, excepție ce a fost soluționată cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulate nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiție, consacrat de CEDO și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiții, printre care și cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanței, privind neîntrunirea unei asemenea condiții, nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanțiile procesuale conferite de lege.

Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde simpla nemulțumire a părții cu privire la modul în care a decurs judecata iar susținerea părții cu privire la faptul că soluția pronunțată în cauză ar implica anumite obligații pentru recurent nu constituie în niciun caz motiv de recurs și nu poate fi primită.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și faptul că intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.963,50 RON, reprezentând servicii de redactare și depunere întâmpinare și de reprezentare la termenul de judecată a recursului, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală Seria x din 4 octombrie 2021 și dovada de plată aferentă acesteia, Înalta Curte va obliga recurentul, ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., la plata acestora către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 împotriva Deciziei nr. 3545 din 9 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 la plata către intimata B. decembrie ‘89 a sumei de 1.963,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2021.