ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 97/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Bulgaria la data de 16.11.2021, împotriva lui A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Bulgaria, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 31.01.2022 și până la data de 01.03.2022 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 ore din data de 05.12.2021, ora 21:45, pană la data de 06.12.2021, ora 21:45.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 06.12.2021, a fost înregistrată, în procedura semnalării de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Bulgaria la data de 16.11.2021 împotriva lui A., cetățean englez, fiind emis mandatul european de arestare în vederea executarii pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infractiuni: o infractiune de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morții unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, două infracțiuni de amenințare a unei persoane cu moartea, prev. de art. 325 b (2) lit. 2, art. 144 (3) din C. pen. bulgar și art. 144 (3) din C. pen. bulgar.

Fiind ascultată persoana solicitată, aceasta a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Bulgaria, însă înțelege să se prevaleze de regula specialității.

În fapt, s-a retinut în sarcina persoanei solicitate că, la data de 01.10.2019, în camera de hotel 30, aparlamentul 3, hotelul B., aceasta a manifestat cruzime împotriva unei vertebrate (un câine de o rasă neidentificatä), cauzându-i moartea în mod ilegal, într-o manieră extrem de dureroasă sau cu o cruzime de o intensitate extremă.

S-a mai retinut că, la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în cladirea Restart din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cuțit, persoana solicitată a ameninat cu moartea pe C., care s-a aparat cu un scaun, iar la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în Restaurantul din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cutit, persoana solicitată i-a amenințat cu moartea pe D. si pe E., fluturând un cuțit și amenințând ca îi va omorî pe toti.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunile mentionate în mandatul european de arestare sunt sancționate și de C. pen. roman și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Bulgaria și a precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 03 februarie 2022, având fixat termen de soluționare la data de 08 februarie 2022, când Înalta Curte, apreciind necesară obținerea de la autoritățile judiciare bulgare a unor relații suplimentare, referitoare la elementele indicate în mandatul european de arestare la punctul 3, referitoare la un potențial caz de refuz la executare prevăzut de art. 4a din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces, a solicitat autorităților bulgare să comunice, suplimentar elementelor indicate la pct. 3 din mandatul european de arestare, dacă în cauză este incidentă sau nu vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. a)-d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, și dacă persoana solicitată a avut calitatea de martor și a dat declarații în alte proceduri judiciare desfășurate de autoritățile bulgare în perioada 2019-2021.

În lipsa unui răspuns de la autoritățile bulgare în sensul menționat anterior, la prezentul termen de judecată, Înalta Curte, în raport de stadiul actual al procedurii și starea de arest în care se află persoana solicitată în baza hotărârii contestate în cauză, luând act de concluziile apărătorului din oficiu al contestatorului și ale reprezentantul Ministerului Public, astfel cum acestea au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, a reținut cauza în pronunțare.

Examinând contestația formulată, în raport de criticile invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a desființa, în parte, sentința contestată, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia și situațiile ce constituie motive de refuz la predare.

În consecință, în această procedură, instanței îi incumbă obligația verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, printre altele, atunci când i) persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent: (i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Evaluând hotărârea atacată prin prisma considerațiilor teoretice anterior menționate, Înalta Curte constată că prima instanță a verificat condițiile care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 noiembrie 2021, emis de emis de autoritățile judiciare bulgare față de persoana solicitată A., constatând, în mod just, că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Mandatul vizează executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea a trei infractiuni, respectiv o infractiune de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morții unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, două infracțiuni de amenințare a unei persoane cu moartea, prev. de art. 325 b (2) lit. 2, art. 144 (3) din C. pen. bulgar și art. 144 (3) din C. pen. bulgar, prin sentința nr. 502343 din data de 09.06.2021 în DPCG (Dosarul Penal de Caracter general) Mr. 620/2019 după registrul- Judecătoriei - Razlog, devenită executorie la data de 24.06.2021. În cuprinsul hotărârii, s-a evidențiat că pedeapsa de 1 an închisoare a fost aplicată, pe de o parte, pentru săvârșirea infractiunii de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morții unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, iar pedeapsa de 8 luni închisoare a fost aplicată pentru săvârșirea a două infracțiuni de amenințare a unei persoane cu moartea, prin sentința nr. 187820/08.08.2019 în DPCG (Dosarul Penal de Caracter general) nr. 11519/2019 după registrul Judecătoriei Sofia, devenită executorie la data de 24.08.2019.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care subordonează predarea condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Or, infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislația română, fiind prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 25 alin. (1) din Legea nr. 205/2004.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoștință drepturile prevăzute de lege, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, iar în cursul procedurii s-a apreciat necesară obținerea unor relații suplimentare de la autoritățile bulgare, referitoare la incidența unor eventuale motive de refuz la executare, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (7) și 12 din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea persoanei solicitate în limitele prevăzute de textul de lege menționat și, ulterior, la obținerea de informații suplimentare de la autoritățile statului emitent.

Astfel, prin încheierea din 21 decembrie 2021, prima instanță a solicitat autorităților judiciare din Bulgaria să precizeze când i-a fost comunicată persoanei solicitate hotărârea de condamnare din anul 2021; modalitatea în care persoana solicitată a fost citată în procesul penal finalizat prin hotărârea de condamnare din anul 2021; înscrisuri din care să rezulte date privind sustragerea persoanei solicitate de la procesul penal finalizat prin pronunțarea hotărârii din anul 2021; durata totală a pedepsei pentru a cărei executare a fost emis prezentul mandat european de arestare.

Înalta Curte constată că, în pofida opoziției la predare exprimate de persoana solicitată, hotărârea contestată nu cuprinde, însă, o minimă evaluare a poziției astfel exprimate prin raportare la particularitățile cauzei și la exigențele Legii nr. 302/2004 în materia executării mandatului european de arestare, iar informațiile transmise de autoritățile judiciare primei instanțe sunt insuficiente pentru a se concluziona cu privire la măsura în care este incident sau nu un motiv de neexecutare.

Din conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare bulgare rezultă că persoana condamnată nu a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia de condamnare, fără însă, ca autoritățile statului emitent să precizeze concomitent, în mod explicit, dacă în cauză este incidentă, totuși, vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. a)-d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, preluate în legislația națională în cuprinsul art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În contextul unei atare omisiuni, mandatul european de arestare se relevă ca având un caracter incomplet, ceea ce impune cu necesitate suplimentarea corespunzătoare a informațiilor utile autorității române de executare, în vederea unei evaluări efective a incidenței motivului de refuz opțional analizat și, în mod particular, a situațiilor prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. c) și d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, cărora le corespund prevederile art. 99 alin. (2) lit. i)-iii) și i-iv) din Legea nr. 302/2004, situații care constituie, dimpotrivă, ipoteze de executare obligatorie a mandatului.

Necesitatea evaluării complete a acestor ipoteze, de către autoritatea de executare, a fost subliniată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, în considerentele Hotărârii din 17 decembrie 2020, pronunțate în cauza C-416/20PPU, a reținut că "autoritatea judiciară de executare este obligată să procedeze la executarea mandatului european de arestare în pofida absenței persoanei în cauză de la procesul în care a fost pronunțată decizia, din moment ce este verificată existența uneia dintre împrejurările prevăzute la articolul 4a alin. (1) lit. a), b), c) sau d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI", aceste ultime ipoteze prevăzând "în mod precis și uniform, condițiile în care nu pot fi refuzate recunoașterea și executarea unei decizii pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană".

În aceeași hotărâre, Curtea a subliniat posibilitatea autorității de executare de a lua în considerare, atunci când apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4a, alte împrejurări care îi permit să se asigure că predarea persoanei în cauză nu implică o încălcare a dreptului său la apărare.

Rezultă, pe cale de consecință, că analiza instanței române de executare trebuie să aibă un caracter efectiv și să vizeze toate elementele circumstanțiale relevante, necesare pentru a-i permite formularea unor concluzii neechivoce cu privire la eventuala incidență a unui motiv de neexecutare. Pronunțarea unei soluții de punere în executare a mandatului european de arestare în absența unei evaluări efective a motivelor de refuz al executării în raport cu toate informațiile pertinente afectează legalitatea hotărârii, impunând, cu necesitate, desființarea ei.

Efectuarea verificărilor privind incidența în cauză a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, dar și exigențele respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, impun reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel București, neputând fi realizată în mod util în cel de-al doilea grad de jurisdicție.

Înalta Curte are în vedere această soluție urmare a faptului că, deși a întreprins demersuri pentru obținerea unor informații suplimentare celor ce rezultă din conținutul mandatului european de arestare, autoritățile bulgare nu au transmis un răspuns în termenul fixat, situație în care celeritatea, dar și eficacitatea procedurilor de executare a mandatului european sunt afectate, având în vedere stadiul procesual al cauzei, starea de arest în care se află persoana solicitată, dar și instanța căreia îi revine, potrivit legii naționale, obligația de a examina necesitatea perpetuării privării de libertate în cursul procedurii, respectiv prima instanță.

Procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgență, ce are consecințe directe, printre altele, și asupra libertății persoanei vizate de mandatul european de arestare, motiv pentru care aceasta din urmă trebuie să beneficieze de toate garanțiile împotriva arbitrariului, inclusiv sub aspectul dreptului de a supune starea sa de arest unui dublu control jurisdicțional.

Pe cale de consecință, se impune desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru soluționarea acesteia cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite părților și clarificarea aspectelor de care depinde completa și legala sa lămurire, după cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentei decizii.

În ceea ce privește dispozițiile sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, având în vedere că, la acest moment, nu este clarificată incidența în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ la predare, Înalta Curte apreciază că nu există elemente care să justifice dispunerea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, urmând ca starea de arest a persoanei solicitate să fie evaluată de către instanța de rejudecare, în condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată, numai sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București.

Va menține dispozițiile sentinței cu privire la arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data de 31.01.2022 și până la data de 01.03.2022 inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează, în parte, sentința penală contestată, numai sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel București.

Menține dispozițiile sentinței cu privire la arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data de 31.01.2022 și până la data de 01.03.2022 inclusiv.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2022.