ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 63/CC din data de 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 52/11.10.2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021.

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că unul dintre elementele principiului preeminenței dreptului este dat de securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu poată fi rediscutată, iar natura juridică a contestației în anulare, de cale extraordinară de atac, nu justifică nesocotirea acestui principiu.

Curtea a reținut că contestația în anulare este un remediu procesual care vizează repararea unor erori de procedură și nu de judecată și, prin urmare, prin intermediul său, nu poate fi repus în discuție fondul cauzei.

Referitor la etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare, Curtea a reținut că vizează exclusiv verificarea îndeplinirii condițiilor de exercitare a căii de atac extraordinare, instanța verificând dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen., dacă hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, dacă cererea de contestație în anulare a fost formulată de către o persoană prevăzută de art. 427 din C. proc. pen. și în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație, precum și dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai format obiectul unei contestații în anulare anterioare.

În speța de față, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală în acest sens, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece contestatoarea A. a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2021 cu privire la care s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, iar hotărârea judecătorească contestată este definitivă, în speță încheierea penală nr. 52/11.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Examinând și condiția ca motivul pe care se sprijină contestație să fie dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen., Curtea a constatat că, deși în mod formal pare că s-a invocat cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv "când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate", în fapt motivul invocat nu se încadrează în acest caz de contestație.

Astfel, Curtea a arătat că acest caz de contestație în anulare privește o judecată în apel, cum expres prevede textul legal, or, în dosarul nr. x/2021, deși a avut loc o procedură în fața Curții de Apel aceasta nu a vizat o judecată în apel, ci soluționarea unei contestații, procedură care nu reprezintă o judecată în apel.

Din motivarea contestației, Curtea a reținut că petenta invocă aspecte ce nu au legătură cu procedura derulată în fața Curții de Apel Iași care a analizat strict admisibilitatea contestației, în prezenta cauză neputând fi identificate alte motive de contestație în anulare care să poată fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, prin care se tinde la desființarea unor hotărâri ce au dobândit deja autoritate de lucru judecat, cazurile în care poate fi declarată trebuie strict interpretate, drept pentru care Curtea a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția expresă prevăzută de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru a se dispune admiterea în principiu, și anume ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri contestatoarea A. a declarat apel.

În esență, a solicitat admiterea cererii de contestație în anulare formulată și a argumentat contestația în anulare promovată pe nerespectarea regulilor de procedură, pe lipsa citării părților în procedurile judiciare, formulând, totodată, critici ce vizează chestiuni de fond, de temeinicie referitoare la hotărâri civile și hotărâri penale de care este nemulțumită, în contextul probelor despre care susține că există.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Astfel, art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că:

"(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că apelanta contestatoare A. a declarat apel împotriva încheierii penale nr. 63/CC din 26 noiembrie 2021, prin care Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva încheierii nr. 52 din 11 octombrie 2021, prin care Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoare împotriva încheierii penale nr. 64/CCP din 12 februarie 2021.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare instanța verifică dacă cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a respins contestația în anulare declarată tocmai pentru că aceasta nu îndeplinea condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. și, în raport cu aceste dispoziții legale, constată că, în ceea ce privește hotărârea prin care se dispune cu privire la inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă și, deci, nesusceptibilă de apel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 63/CC din data de 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 63/CC din data de 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.