ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2022

HOTĂRÂRE

20.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 01 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Hunedoara- prin Primar a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., în insolvență- prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: în principal, obligarea pârâtei la desființarea imobilului Cinematograf Modern, situat în Hunedoara, județul Hunedoara; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de desființare și de aducere a terenului la starea inițială, precum și la plata cheltuielilor de judecată, iar, în caz de refuz, a solicitat autorizarea Municipiului Hunedoara în vederea demolării acestuia, pe cheltuiala pârâților; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâților la consolidarea și împrejmuirea imobilului, luarea măsurilor de pază și interzicerea accesului în ruinele imobilului.

În ședința de judecată din data de 07.09.2021, văzând că pârâtul este în procedura de insolvență, pe rolul București, secția a VII-a civilă fiind deschis dosarul x/2016, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 1088/2021 din 10 septembrie 2021, Judecătoria Hunedoara a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Hunedoara, invocată din oficiu, și în consecință: a declinat la Tribunalul București, secția a VII-a civilă competența soluționării prezentei cereri, având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamantul Municipiul Hunedoara prin Primar și pe pârâtul A. - în insolvență, prin administrator special D. și administrator judiciar C. București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că cererea reclamantului are ca obiect realizarea unei creanțe împotriva pârâtului și nu a unui drept real, întrucât se solicită o prestație din partea pârâtului, anume, să demoleze două clădiri pe care le deține în proprietate.

Plecând de la prevederile art. 120 C. proc. civ. și reținând că este vorba de o competență materială exclusivă, competență care este una de ordine publică, judecătoria neputând soluționa astfel de cauze, instanța a considerat că este vorba de competență materială exclusivă, tribunalul de la sediul pârâtei fiind competent să judece astfel de cauze.

2.2). La data de 28 septembrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, iar prin sentința civilă nr. 5431 din 02 noiembrie 2021 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepție invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul Municipiul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții A.. prin administrator special D. și A.. prin administrator judiciar C., București în favoarea Judecătoriei Hunedoara; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată nu este o cerere pentru realizarea unei creanțe, ci o cerere care are ca obiect "obligația de a face", respectiv de a întreprinde o acțiune, în speță, demolarea unei construcții.

Reținând, în continuare, dispozițiile art. 120 C. proc. civ. și ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instanța a mai reținut, referitor la judecătorul sindic că, din examinarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2014 care reglementează atribuțiile judecătorului sindic, rezultă fără echivoc intenția legiuitorului de a delimita atribuțiile jurisdicționale ale judecătorului sindic de cele de administrare a procedurii insolvenței, precum și de cele de gestiune, atribuții ce revin, în principal, administratorului judiciar, lichidatorului și celorlalți participanți la procedură, iar, pe de altă parte, controlul judecătorului sindic se raportează numai la aspectele de legalitate, fără a avea în vedere și aspectele de oportunitate, ce cad în sarcina creditorilor și organelor acestora.

Prin sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței", legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței.

Or, acțiunea având ca obiect obligarea debitoarei - în insolvență - la demolarea unei construcții, a apreciat că nu este o cerere/acțiune care decurge din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței.

Tribunalul a considerat că nu se poate reține că, pentru stabilirea competenței materiale, este suficientă simpla constatare a faptului că societatea pârâtă este supusă dispozițiilor Legii nr. 85/2014, fără o analiză cu privire la obiectul și scopul procesului demarat, această interpretare fiind contrară dispozițiilor art. 94 și următoarele C. proc. civ., care reglementează stabilirea competenței materiale după materie și după valoare.

Or, cum în prezenta cauză nu se pune problema stabilirii competenței după valoarea obiectului cererii, se impune stabilirea competenței după materie, iar pentru o corectă aplicarea a dispozițiilor legale incidente se impune stabilirea obiectului cererii și a finalității acesteia.

Având în vedere motivele expuse, instanța a reținut că judecătorul sindic nu este abilitat de lege să analizeze temeinicia unei cereri de demolare a unei construcții, independent de prevederile Legii nr. 85/2014.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența materială de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Hunedoara, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind obligația de a face, formulată de reclamantul Municipiul Hunedoara - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în insolvență- prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., București, în condițiile C. proc. civ.., C. civ., art. 1 alin. (1) și art. 5 din Legea nr. 153/2011, art. 27 și art. 36 din Legea nr. 10/1995, O.G. nr. 21/2002 și O.U.G. nr. 195/2005.

Judecătoria Hunedoara și Tribunalul București, secția a VII-a civilă și-au declinat reciproc competența materială de soluționare a prezentei cauze. Norma de competență incidentă raportului juridic litigios a fost apreciată de către Judecătoria Hunedoara ca fiind cea prevăzută de art. 120 C. proc. civ.., iar cele invocate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 94 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cererea cu care a fost învestită instanța de judecată nu este o cerere de competența judecătorului sindic, nu intră în atribuțiile judecătorului sindic, astfel cum sunt acestea delimitate la art. 45 din Legea nr. 85/2014, ci este o acțiune de drept comun, în obligația de a face, ce intră în competența de soluționare a Judecătoriei, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) teza I C. proc. civ.

În cauză, nu rezultă existența unui raport juridic de dreptul insolvenței între reclamant și pârâtă, în sensul Legii nr. 85/2014, atare acțiune, prin care se urmărește obligarea pârâtei- chiar debitoare în cadrul unei proceduri de insolvență - la demolarea unei construcții, nefiind o acțiune care decurge din măsurile dispuse de judecătorul sindic în cursul procedurii insolvenței și neavând nicio legătură cu atribuțiile acestuia în procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. h) teza I C. proc. civ., și prin raportare la art. 130 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte apreciază că instanța competentă material să soluționeze prezenta cerere privind obligația de a face, este Judecătoria Hunedoara.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.