ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2022

HOTĂRÂRE

03.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la data de 26.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Huși au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâților la plata diferenței dintre dobânda legala penalizatoare si cea remuneratorie prevăzută de O.U.G. nr. 3 din 8 februarie 2019, privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobata prin Legea nr. 244/2019, pentru perioada ulterioara sentinței civile nr. 4084/01.11.2017 a Curții de Apel București si pana la plata efectiva;

- obligarea pârâților la plata diferenței dintre dobânda legala penalizatoare si cea remuneratorie prevăzută de O.U.G. nr. 3 din 8 februarie 2019, privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobata prin Legea nr. 244/2019, pentru perioada ulterioara emiterii Deciziei nr. 381/25.11.2019. emisă de președintele Curții de Apel Iași (anexată), rectificată prin Decizia nr. 20/15.01.2020 respectiv incepand cu 26.11.2019 si pana la plata efectiva;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, pentru sumele datorate cu trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni.

În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 91/2017, O.U.G. nr. 114/2018 și O.U.G. nr. 13/2011.

La termenul de judecată din data de 11.11.2021 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Galați raportat la calitatea reclamanților de personalul auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Huși.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. rezultă că este incidentă competența facultativă atunci când reclamanții au calitatea de personal auxiliar într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care reclamanții își desfășoară activitatea.

Or, prezenta cerere vizând drepturi salariale este de competența tribunalului, instanță superioară celei la care reclamanții își desfășoară activitatea, respectiv Judecătoria Huși.

De altfel, aceasta a fost și rațiunea modificării textului legal inițial, respectiv aceea a măririi gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, nu numai în primă instanță, ci inclusiv în căile de atac.

Față de considerentele expuse Tribunalul Galați, secția I Civilă prin sentința civilă nr. 1830/2021 din 25 noiembrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Galați, invocată de către instanță din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. Și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției București, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, în favoarea Tribunalului Vaslui.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, care a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Din perspectiva situației de fapt, a rezultat că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Huși.

Din perspectivă procesuală, reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui. Cererea reclamanților, având ca obiect plata unor diferențe salariale, este de competența materială a tribunalului, conform art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003. În materie de competență teritorială, Codul muncii prevede la art. 269 alin. (2) că aceasta aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul reclamantului.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., cu denumirea marginală - Competența facultativă, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Prevederile alin. (2

) au fost introduse prin art. I pct. 14 din Legea nr. 310/2018, anterior sesizării instanței în prezenta cauză. Rațiunea introducerii lor a constat în cele statuate prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, respectiv neconstituționalitatea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în măsura în care nu privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Până la momentul declarării neconstituționalității art. 127 alin. (2) C. proc. civ., și ulterior, până la momentul completării dispoziției legale cu alin. (2

), reclamantul (indiferent de calitatea sa) avea posibilitatea de a alege între mai multe instanțe competente doar în situația în care introducea acțiunea împotriva unui judecător, iar competentă să soluționeze cauza ar fi fost însăși instanța la care acesta activa.

Prin introducerea alin. (2

), această posibilitate a fost extinsă și la ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată însăși instanța competentă jurisdicțional. Norma instituită are caracter de ordine privată ("reclamantul poate sesiza"), sens în care sunt incidente prevederile art. 116 C. proc. civ. referitoare la alegerea instanței de către reclamant dintre mai multe instanțe competente.

Față de considerentele expuse, a apreciat că în cauză, fiind chemat în judecată Tribunalul Vaslui, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2

) raportate la cele cuprinse la alin. (2), în sensul că instanța de judecată are calitatea de pârât, iar reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, respectiv Tribunalul Galați, conform alegerii reclamanților.

Prin urmare, în cauză nu prezintă relevanță calitatea reclamanților de personal auxiliar de specialitate și conex în condițiile în care alegerea altei instanțe a avut ca temei art. 127 alin. (2

) coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. iar nu alin. (1).

Este real că litigiul este asimilat unui conflict de muncă și că în această materie dispozițiile legale au caracter special, inclusiv sub aspectul competenței teritoriale. Însă art. 269 alin. (2) Codul muncii (care atribuie competența de soluționare instanței de la domiciliul reclamantului) reprezintă dreptul comun în materia conflictelor de muncă. Pentru situația în care pârâta este însăși instanța competentă jurisdicțional, prevederile art. 127 alin. (2) și (2

) sunt cele care au caracter special, derogatoriu și, în consecință, trebuie aplicate ca atare.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Vaslui, secția Civilă prin sentința civilă nr. 110/2022 din 27 ianuarie 2022 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Galați, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Galați, secția I Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează competența facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate Înalta Curte reține că reclamanții puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vaslui, respectiv a Curții de Apel Iași.

Reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Galați în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., precitat.

Astfel cum s-a arătat anterior, toți reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Huși, instanță aflată în raza teritorială a Tribunalului Vaslui, pârât în cauză alături de Curtea de Apel Iași.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2)

raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I Civilă.