ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13 noiembrie 2015, sub numărul x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., desființarea parțială a contractului nr. x/12.03.2014, de execuție construcție grajd - 800 capete și sală de muls rotativă de 40 de locuri, pentru lucrări neexecutate în cuantum de 1.851.900 de RON; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate pentru lucrări de construcție neexecutate, în cuantum de 200.000 de RON; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.439.824,99 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate, aferente contractului încheiat între părți, precum și obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere de 0,01% pe zi; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2853/2016 din 3 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 389.838,13 RON, reprezentând debit restant, aferent facturii fiscale seria x nr. x din data de 06.10.2014, precum și la penalitățile aferente de 0,01% pe zi de întârziere, calculate de la scadență până la data plății efective; a respins, în rest, cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2171A din 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost admise apelurile declarate de apelanta reclamantă-pârâtă A. S.R.L. și de apelanta pârâtă-reclamantă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2853 din data de 03.11.2016, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

A fost schimbată sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea principală, astfel cum a fost precizată.

S-a dispus rezilierea parțială, din culpa executantului, a contractului de execuție construcție grajd - 800 capete și sală de muls rotativă 40 de locuri nr. 136 din 12.03.2014, pentru lucrările rămase neexecutate la data de 21.10.2014, reprezentând valoare de 1.124.100,26 RON din prețul total stabilit în contract.

A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind restituirea sumei de 200.000 RON, reprezentând plată parțială a facturii nr. x din data de 6.10.2014.

A fost admisă, în parte, cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 1.069.279,01 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, conform facturilor nr. x din data de 6.10.2014, nr. x din data de 9.02.2015 și nr. x din data de 28.09.2015, precum și la plata penalităților aferente debitului principal datorat în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, calculate de la data de 28.10.2015 până la data plății efective.

A fost respins, ca neîntemeiat, restul pretențiilor formulate prin cererea reconvențională precizată.

S-a constatat că ambele părți au declarat că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

O primă critică vizează faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.166, art. 1.170, art. 1.270 C. civ., întrucât instanța de apel a ignorat prevederile art. 2.4, art. 4.1 lit. c), art. 7.1., art. 12.2 alin. (1), art. 14.2 alin. (2), art. 16.4. din contractul nr. x/14.03.2014.

Potrivit recurentei-reclamante, facturile nr. x/6.10.2014, nr. y/9.02.2015 și nr. x/28.09.2015 nu sunt semnate și nu au atașate/anexate situații de lucrări acceptate/semnate de către recurentă.

Recurenta-reclamantă susține că, deși cele trei facturi nu au fost semnate și acceptate la plată, curtea de apel a constatat greșit că acestea au fost emise în baza a 20 de situații de lucrări acceptate de beneficiar, în condițiile în care cele 20 de situații de lucrări acceptate de beneficiar sunt aferente facturilor anterioare datei de 6.10.2014, facturi achitate, în sumă totală de 1.428.100,33 RON fără T.V.A., respectiv în sumă de 1.717.938,46 RON cu T.V.A.

Recurenta-reclamantă susține și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.350, art. 1.549, 1.554 C. civ.

Instanța de apel a reținut culpa executantului lucrării, care a sistat lucrările și a părăsit șantierul la 20.10.2014, deși ultima factură din 6.10.2014 era scadentă la 6.11.2014, fără a o notifica pe recurentă și fără a respecta dispozițiile legale, cuantumul prejudiciului suferit reprezentându-l și suma de 1.742.272 RON - lucrări executate de recurentă și alte firme.

Potrivit recurentei-reclamante, instanța de apel a reținut greșit că nu a indicat lucrările facturate de B., dar efectuate de alți constructori, și că, în lipsa oricăror înscrisuri care să constate efectuarea fiecărei lucrări, acestea nu au putut fi identificate de un expert judiciar. Lucrările efectuate de alți constructori rezultă din chiar contractele menționate în paragraful 3 fila x a deciziei atacate și conform facturilor emise în baza acestor contracte - paragraful 4 fila x decizia curții de apel, filele x al dosarului Tribunalului Ilfov, precum și din situațiile de lucrări emise de aceste firme și din devizele de lucrări atașate facturilor menționate. Acestea sunt în cuantum de 1.742.272 RON.

Recurenta-reclamantă susține și că instanța de apel nu a făcut referire la fotografiile din 30.10.2014, din care reiese stadiul lucrărilor, iar expertiza efectuată în cauză nu este concludentă.

Recurenta-reclamantă invocă și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 1.865, art. 1.867, respectiv a dispozițiilor art. 1.266, art. 1.267, art. 1.268 C. civ., în ceea ce privește prețul estimat/prețul forfetar.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 9 și art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că obiectul prezentei cauze constă în desființare parțială pentru neexecutarea obligațiilor de către intimată, a contractului nr. x/14.03.2014. Or, instanța de apel a trecut peste dreptul de dispoziție al părților și în apel a introdus în judecarea pricinii alt contract nr. x/RO din 6.03.2014, având ca părți C., contract care nu face obiectul prezentei cauze.

Potrivit recurentei-reclamante, nici valoarea declarată a lucrărilor, menționată în procesul-verbal de recepție a lucrărilor, nu face obiectul prezentei cauze, fapt ce reiese din înscrisurile depuse la dosar.

Potrivit recurentei, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 273 C. proc. civ., considerând că toate înscrisurile intitulate lucrări acceptate de beneficiar sunt însușite prin semnătură olografa și ștampilă de către administratorul societății recurente, precum și dispozițiile art. 278 C. proc. civ., privind data certă a înscrisului sub semnătură privată.

Recurenta-reclamantă arată că înscrisurile intitulate "Lucrări acceptate de beneficiar", depuse de intimată, anexate facturilor x/6.10.2014, y/9.02.2015, z/28.09.2015 nu sunt datate, nu au dată certă, nu sunt semnate de administratorul său.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 6 octombrie 2021, depunând la dosar note de ședință în combaterea excepției nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că, deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu aduce argumente concrete în susținerea motivelor de recurs invocate. Argumentele expuse de recurentă vizează aspecte de fapt, interpretarea contractului și a mijloacelor de probă administrate de către instanța de apel, așadar aspecte de netemeinicie și nu aspecte de nelegalitate.

Astfel, argumentele recurentei-reclamante exprimă nemulțurirea părții cu privire soluția pronunțată de instanța de apel și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Recurenta-reclamantă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2171A din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2171A din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.