ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2461/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 31 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele și pentru membrii săi, potrivit tabelului anexă, a chemat în judecată pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite membrilor din anexă, în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare, drepturi care urmează a fi indexate cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective, respectiv: contravaloarea drepturilor salariale aferente diferenței între salariile cuvenite în perioada ianuarie 2014-2017, prin aplicarea grilei de salarizare majorate, ca urmare a indexării valorii clasa 1 de salarizare din grila de salarizare, în funcție de nivelul salariului minim brut pe economie valabil în anii 2014-2017, potrivit art. 4.25 din C. civ..M. aplicabile în perioada 2014-2017, și salariile efectiv încasate în aceeași perioadă; contravaloarea drepturilor salariale reprezentând diferența între drepturile salariale cuvenite și cele achitate efectiv de pârâtă în perioada 2014-2017, reprezentând sporuri, prime, indemnizații, premii, adaosuri, ajutoare materiale și orice alte drepturi prevăzute în contractele individuale de muncă, în contractele colective de muncă, valabile în perioada 2014-2017, în lege și în regulamentele interne, prin aplicarea grilei de salarizare majorate, ca urmare a indexării valorii clasa 1 de salarizare, în funcție de nivelul salariului minim brut pe economie valabil în anii 2014-2017, potrivit art. 4.25 din C. civ..M., dispoziții aplicabile în perioada 2014-2017.

De asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale menționate, pentru fiecare reclamant în parte, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, precum și obligarea angajatorului la modificarea contractelor individuale de muncă ale reclamanților prin actualizarea valorii salariilor de bază brute individuale ale acestora, rezultate prin aplicarea grilei de salarizare, în raport de salariul minim brut pe economie, valabil în anul 2017, în conformitate cu art. 4.28 din C. civ..M.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 160, 166, 167 și 168 din Codul muncii și C. civ..M., valabile pentru anii 2014-2017.

Prin sentința civilă nr. 7250 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamanții fiind obligați la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocațial redus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel principal reclamantul Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele și pentru membrii de sindicat, pe care-i reprezintă și, personal, reclamanții A., reprezentat prin B., C., D., E., reprezentat prin C., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., solicitând admiterea căii de atac, criticând hotărârea apelantă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În esență, s-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece au fost ignorate prevederile contractului colectiv de muncă, lipsind de conținut una dintre clauzele sale, fapt ce contravine forței obligatorii a convenției colective, garantate inclusiv de Constituție.

Pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a declarat apel incident, solicitând admiterea căii de atac și constatarea faptului că în mod eronat a fost respinsă parțial cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

La 23 septembrie 2020, apelantul-reclamant Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele și pentru membrii de sindicat, pe care-i reprezintă și personal apelanții-reclamanți, au depus o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin decizia civilă nr. 2989 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, fiind respinse, totodată, ca nefondate și apelurile declarate în cauză. De asemenea, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată parțiale în valoare de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocațial în apel.

La data de 6 octombrie 2020, reclamantul Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, în numele și pentru membrii săi, a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2989 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În esență, în susținerea admiterii recursului, acesta a învederat că, deși art. 520 din C. proc. civ. referitoare la procedura privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu prevede în mod expres o cale de atac, în această situație trebuie aplicate principiile generale ale dreptului procesual civil, exercitarea acesteia fiind un drept cert, garantat de liberul acces la justiție.

Totodată, a mai arătat că soluția prin care s-a respins cererea de sesizare, formulată în condițiile art. 519 din C. proc. civ., nu poate urma regimul juridic al unei cereri accesorii, potrivit art. 460 alin. (2) din același cod, cerere care este întotdeauna subsumată ca efecte și temei cererii principale. Astfel, recursul declarat în cauză este admisibil, nefiind incidente dispozițiile de drept comun din materia litigiilor de muncă, potrivit cărora decizia pronunțată în apel este una definitivă.

Recurentul-reclamant a mai arătat că problema dedusă interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție prezintă caracter de noutate, deoarece în afara chestiunii legate de regimul puterii de lucru judecat, noutatea este dată și de efectele aplicării art. 42 din Legea nr. 31/1990 în materia litigiilor de muncă, mai precis de efectele subordonării filialei față de societatea mamă, iar instanța de apel nu a arătat motivele pentru care problema dedusă interpretării nu ar avea caracter de noutate.

În final, s-a mai arătat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îndeplinește condițiile de admitere în principiu: cauza se află în ultimă fază procesuală, respectiv apelul; reprezintă o chestiune nouă, asupra căreia nu există o dezlegare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție; dispozițiile legale, a căror interpretare se solicită, au legătură cu soluționarea cauzei, influențând soluția ce urmează a fi dată.

La 8 februarie 2021, intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că este promovat împotriva unei hotărâri definitive, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași text.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 16 noiembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât dă eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2989 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, doar cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Decizia recurată are caracter definitiv deoarece, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., este pronunțată într-un litigiu de muncă, pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului, în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din același cod.

Totodată, Înalta Curte reține că recursul vizează doar soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Potrivit art. 520 alin. (1) din C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 519 din același cod, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Întrucât textul de lege evocat nu prevede nicio cale de atac în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare, rezultă că exercitarea recursului împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile este inadmisibilă.

Prin art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. se arată că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Întrucât reglementarea căilor de atac intră în atribuțiile legiuitorului, acestea nu pot fi deduse pe cale de interpretare de către instanța de judecată. Așadar, în materie procesuală nereglementarea unei căi de atac nu poate fi suplinită prin aplicarea principiilor generale ale dreptului procesual civil, cum greșit susține recurentul, principiul legalității căii de atac având prioritate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind împotriva deciziei civile nr. 2989 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind împotriva deciziei civile nr. 2989 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.