ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 13 iunie 2023
Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, în numele membrului de sindicat A. înregistrată la data de 27.09.2022 pe rolul Tribunalului Maramureș, sub nr. x/2022, s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la calcularea și plata, în favoarea membrilor de sindicat reclamanți, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare precum și a diferențelor salariale rezultate din neacordarea acestuia, începând cu 31.01.2018 și în continuare până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar; actualizarea cu indicele de inflație a sumelor calculate conform punctului 1) și plata sumelor rezultate; calculul și plata dobânzii legale - daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor bănești calculate conform punctelor 1) și 2) începând cu data de la care se cuvin diferențele salariale și până la achitarea integrală a acestor diferențe.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 coroborate cu art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 28 din Legea nr. 62/2011, Legii nr. 153/2017, H.G. nr. 34/2018, art. 1530 și urm C. civ., art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 268 alin. (1) lit. c) și art. 278 din Legea nr. 53/2003.
Prin sentința civilă nr. 1597/2022 din 16 noiembrie 2022 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, în numele membrului de sindicat A. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate în totalitate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 638/A/2023 din 27 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Aociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii, reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, în numele membrului de sindicat A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate.
Potrivit revizuentului, prin deciziile nr. 2256/A/2022 din 14.11.2022, nr. 1947/A/2022 din 24.10.2022 și nr. 2092/A/2022 din 2.11.2022, toate pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-au admis apelurile și au fost admise acțiunile, fiind acordat membrilor de sindicat sporul pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare necondiționat de cuantumul salariului de bază și independent de grila de salarizare stabilită pentru anul 2022. Prin urmare, revizuentul susține că aceste decizii sunt potrivnice celei a cărei revizuire o solicită.
Mai arată revizuentul că la nivelul Curții de Apel Cluj practica judecătorească în litigiile având ca obiect sporul pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare pentru angajații din învățământ nu este unitară.
În continuare, revizuentul consideră că în ceea ce privește angajații din învățământ, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare trebuie acordat necondiționat de cuantumul salariului de bază, respectiv de atingerea, depășirea sau nedepășirea grilei de salarizare stabilite pentru anul 2022.
Cauza a fost înregistrată la 24 aprilie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată în ședință publică la 13 iunie 2023, cu citarea părților.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De asemenea, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, hotărârile sa fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.
Înalta Curte reține și că, în virtutea dispozițiilor art. 27 și art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătorești, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv la 27 septembrie 2022, în cauză sunt incidente dispozițiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conținutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare, pentru stabilirea domeniului de aplicare a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., textul legal trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.
În cauză, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 638/A/2023 din 27 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar fi încălcat puterea de lucru judecat a deciziilor nr. 2256/A/2022 din 14.11.2022, nr. 1947/A/2022 din 24.10.2022 și nr. 2092/A/2022 din 2.11.2022, toate ale Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește chestiunile dezlegate referitoare la sporul pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare.
Verificând deciziile invocate se constată că, deși vizează acordarea aceluiași spor pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, salariații în calitate de membri ai sindicatului și unitatea în care își desfășoară activitatea sunt diferiți. Or, acordarea acestui spor pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare depinde de condițiile efective și numărul factorilor de risc reținuți în concret în buletinul de expertizare, nefiind stabilit tuturor indiferent de condițiile de muncă.
Înalta Curte constată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuent sunt diferite, sporul pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare fiind analizat în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate și prezenta acțiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
În aceste condiții, se reține că, în speță, nefiind identitate de părți nu este întrunită condiția identității chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuent cu cea din cauza dedusă judecăți.
Prin urmare, instanța supremă reține că hotărârile invocate de revizuent nu sunt potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, revizuentul a invocat practica judiciară neunitară a Curții de Apel Cluj datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material, argument care nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o asemenea cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.
Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în cauză.
Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanțelor pronunțate în cauze similare, în privința altor părți care sunt în aceeași situație ca și revizuentul, acesta din urmă nu poate obține anularea hotărârii, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea revizuentului față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin decizia atacată, prin raportare la soluțiile pronunțate în alte cauze, între alte părți.
În consecință, se reține că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă aceeași problemă de drept ar fi primit o dezlegare diferită în litigii similare, reprezentând, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară, în privința căreia există alte remedii procesuale.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, în numele membrului de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 638/A/2023 din 27 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș în numele membrului de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 638/A/2023 din 27 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.