ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, la data de 11 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și D. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. x din 21 decembrie 2004 încheiat între cele două pârâte, având ca obiect imobilul situat în com. E., jud. Argeș, cunoscut sub denumirea generică "Hanul E.", compus din suprafața de 4.792,24 mp cu destinația curți-construcții, identificat în Planul de amplasament și delimitare a imobilului, împreună cu construcțiile C1, C2, C3, C4, C5, C6 existente pe acest teren.

Prin sentința civilă nr. 484 din 5 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalului Argeș, secția Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., judecata fiind suspendată, conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 12 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de G..

La data de 16 octombrie 2017, petenta G. a formulat recurs împotriva încheierii din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 octombrie 2017.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 martie 2018, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părțile formulând puncte de vedere.

Prin încheierea din 5 iunie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, conform 1 art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși legal citate pentru acel termen, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La 12 aprilie 2019, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind admisă prin încheierea din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., dispunându-se redeschiderea judecății.

Întrucât instanța supremă a constatat lipsa părților și faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, prin aceeași încheiere a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La 14 mai 2019, recurenta a formulat, din nou, cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind stabilit termen de judecată la 7 iulie 2020, cu citarea părților, însă, deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că a fost menținută măsura suspendării dispusă prin încheierea din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 18 iunie 2020 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., instanța stabilind termen la 16 noiembrie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, măsură menținută prin încheierea din data de 7 iulie 2020.

În cauză, se constată că, de la momentul suspendării, a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din același cod, va constata perimat recursul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.