AFFAIRE SUKHOVIY c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

25.10.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SUKHOVIY c. UKRAINE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA PENTRU SUKHOVIY c. UKRAINE (solicitarea nr. 41688/04) HOTĂRÂRE Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 27 februarie 2008. STRASBURG 25 octombrie 2007 DEFINITIVF 25/01/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Sukhoviy c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din P. Lorenzen, președinte, S. Botousarova, domnii K. Jungwiert, V. Butkevych, domnul Tsatsa-Nikolovska, domnii R. Maruste, domnul Villiger, judecători, și de domnul Westerdiek, grefiere de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2007, a adoptat hotărârea pe care a adoptat-o la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 41688/04) îndreptată împotriva Ucrainei și din care o resortisantă a acestui stat, M Tamara Aleksandrovna Sukhoviy ( La 15 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de dispozițiile articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Tamara Aleksandrovna Sukhoviy, este cetățean ucrainean, născut 1939 și rezident la Sumy. Prin hotărârea din 18 februarie 2000, Tribunalul de Primă Instanță Zaritchnyy din Sumy a ordonat Departamentului de Educație al Consiliului Municipal din Sumy să plătească în beneficiul recurentei o sumă de 1802,16 UAH [1] pentru primele de sănătate și de vechime. În martie 2003, serviciul aprozilor statului Sumy a deschis procedura de executare. La 22 mai 2000, i s-a plătit o sumă de 300 UAH [2]. În martie 2001, execuția a fost închisă și titlul executoriu a fost trimis reclamantei. În noiembrie 2003, reclamanta a dat din nou titlul executoriu pentru execuție în serviciul aprozilor statului pentru execuție. În decembrie 2003, recurenta a depus la Tribunalul de Primă Instanță o plângere împotriva pretinsei inactivitate a serviciului aprozilor de stat. Prin hotărârea din 20 februarie 2004, confirmată în apel la 13 mai 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Zaritchnyy de Sumy a constatat inactivitatea aprodului care nu procedase la executarea forțată. 10. La 9 septembrie 2004, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1994-IV care va intra în vigoare la 2 octombrie 2004 (a se vedea punctele 17 și 18 de mai jos). 12. La 16 ianuarie 2006, hotărârea pronunțată în favoarea recurentei a fost executată în întregime. II. DREPTUL INTERN PERTINENT Legea nr. 606-XIV din 21 aprilie 1999 privind procedura de executare a hotărârilor (modificată) 13. În conformitate cu art. 2 din lege, obligația de a proceda la executarea forțată a hotărârilor judecătorești revine Serviciului aprozilor de stat. Constituția Ucrainei din 28 iunie 1996 14. În conformitate cu art. 96, bugetul de stat este stabilit anual de parlamentul Ucrainei la propunerea Cabinetului miniștrilor Ucrainei ( Кабнетет Мнтнннннностр ткрани). 1060-XII din 23 mai 1991 privind educația 15. Al optulea și al zecelea paragraf de la art. 57 prevăd că statul garantează profesorilor și profesorilor cercetători plata primelor de vechime și a primelor de sănătate. Legea nr. 1994-IV din 9 septembrie 2004 privind restructurarea datoriei rezultate din plățile prevăzute la art. 57 din Legea privind educația din Ucraina În beneficiul profesorilor, al profesorilor cercetători și al altor categorii de angajați ai instituțiilor de învățământ 16. art. 1 din lege recunoaște ca datorii ale Trezoreriei Publice plățile prevăzute la art. 57 din Legea Educației. 17. Datoriile Trezoreriei Publice prevăzute la art. 1 din această lege trebuie să fie plătite timp de cinci ani începând cu anul 2005. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 19. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 20. Curtea constată că cererea nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul susține că statul nu poate fi tras la răspundere pentru perioada de neexecuție care a avut loc între trimiterea titlului de execuție către reclamantă în martie 2001 și retransmisia sa ulterioară serviciului aprozilor statului în noiembrie 2003. În plus, guvernul face referire la o situație economică dificilă. În cele din urmă, se referă la Legea privind restructurarea datoriei rezultate din plățile prevăzute la art. 57 din Legea privind educația din Ucraina. 22. Recurenta nu face comentarii. 23. Curtea ia notă de faptul că executarea integrală a hotărârii din 18 februarie 2000 a avut loc la 16 ianuarie 2006. Curtea amintește poziția sa exprimată în mai multe hotărâri împotriva Ucrainei, potrivit căreia reclamantul se poate pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin convenție în ceea ce privește perioada de neexecutare a hotărârii pronunțate în favoarea sa (a se vedea, de exemplu, hotărârile Romashov c. Ucraina , nr. 67534/01, § 27, 27 iulie 2004 ; Voitenko c. Ucraina , nr. 1866/02, § 35, 29 iunie 2004 Dubenko c. Ucraina , nr. 74221/01, § 36, 11 ianuarie 2005). 24. Curtea observă apoi că guvernul nu a reușit să demonstreze dacă și în ce măsură demersurile invocate, și anume reutilizarea titlului executoriu înainte de noiembrie 2003, ar fi permis recurentei să obțină executarea hotărârilor într-un termen mai bun, deoarece neexecuția în speță se datora lipsei de măsuri bugetare. 25. Curtea ia notă de faptul că Ucraina a adoptat o măsură legislativă (Legea nr. 1994-IV) de stabilire a unei obligații de recuperare a tuturor creanțelor care decurg din art. 57 din Legea privind educația începând din 2005 și pentru o perioadă de cinci ani. Curtea amintește că statele dispun de o mare libertate pentru a aprecia existența unei probleme de interes public care justifică anumite măsuri și pentru a-și alege politicile economice și sociale. Cu toate acestea, atunci când este în joc o chestiune de interes general, autoritățile publice sunt obligate să reacționeze în timp util, în mod corect și cu cea mai mare coerență. 26. Curtea constată că hotărârea în cauză a fost adoptată la 18 februarie 2000 cu aproape 5 ani înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 1994-IV. Curtea consideră că, în acest timp, recurenta rămânea într-o situație de incertitudine, dublată de inexistența oricărei acțiuni interne eficiente care ar putea remedia situația în litigiu (a se vedea în special Voitenko Ucraina, nr. 1866/02, § 46-48, 29 iunie 2004), care determină Curtea să considere că recurenta a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie să conducă între, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. 27. În sfârșit, Curtea amintește că statul nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 35 și 40, CEDO 2002-III). Prin urmare, pentru o perioadă de aproape cinci ani și unsprezece luni de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție de orice efect util. În plus, autoritățile nu au reușit să asigure un echilibru corect între interesul general și dreptul recurentei de a-și respecta bunurile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 28. Plecând de la art. 6 alineatul (1) și art. 1 din Protocolul nr. II. privind aplicarea articolului 41 din Convenție 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernanța își exprimă dezacordul. 32. Curtea consideră că reclamantei trebuie să i se acorde 2000 EUR pentru prejudicii morale. Comisioane și cheltuieli de judecată 33. Recurenta nu formulează nicio cerere în acest sens. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 2000 EUR (două mii EUR) pentru a fi convertită în monedă națională de la l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 25 octombrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek eer Lorenzen Module Președinte [1] . aproximativ 307 EUR. [2] . aproximativ 51 EUR. [3] Rectificat la 27 februarie 2008. În partea hotărâtoare a hotărârii a fost introdusă o clauză de conversie în moneda națională.