ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2136/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin decizia nr. 21/A din 18.02.2020 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul exercitat de apelantul Banca de Export Import a României Exim Bank S.A., în contradictoriu cu intimatul A. S.R.L. (fostă B. S.R.L), și intimatul C. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva încheierii nr. 4213/27.09.2018, pronunțată de Judecătoria Tîrgu Mureș în dosarul nr. x/2017; a fost obligată apelanta Banca de Export Import a României Exim Bank S.A la plata în favoarea A. S.R.L. (fostă B. S.R.L) a sumei de 7.414 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, reprezentând onorariu avocat redus, cheltuieli de cazare și transport; s-a respins ca nefondat apelul exercitat de A. S.R.L. (fostă B. S.R.L), în contradictoriu cu intimatul Banca de Export Import a României Exim Bank S.A, și intimatul C. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva încheierii nr. 4213/27.09.2018, pronunțată de Judecătoria Tîrgu Mureș în dosarul nr. x/2017 și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în acest apel.

Împotriva acestei hotărâri A. S.R.L. (fosta B. SRL), a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 37/A din 9 februarie 2021 a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta A. S.R.L. (fosta B. SRL), împotriva deciziei nr. 21/A din 18.02.2020 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a declarant recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că administratorul judiciar al debitoarei din prezentul dosar nu a fost citat la sediul său profesional, ci a fost citat la adresa fostului avocat al administratorului statutar al societății C. S.R.L., respectiv la sediul Cabinetului de Avocat E., dovadă în acest sens fiind confirmarea de predare a actelor de procedură,

Astfel, susține recurenta, din confirmarea de predare a actelor de procedură, reiese că citația aferentă prezentului dosar a fost comunicată la adresa din Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș, aceasta fiind adresa fostului avocat al administratorul statutar al debitorului.

Deși în cuprinsul confirmării de predare a actelor de procedură este menționat faptul că citația este emisă pentru a fi comunicată administratorului judiciar al debitorului C. S.R.L., aceasta este înmânată unei alte persoane, drept care procedura de citare în prezenta cauză nu a fost legală, devenind incidente dispozițiile art. 154 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de revizuire a soluționat cauza cu nerespectarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o prezentare detaliată a parcursului judiciar al cauzei cu referire la autoritatea de lucru judecat, recurenta susține că decizia 21 încalcă în mod evident autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește corectitudinea și legalitatea stabilită deja în mod definitiv prin Decizia 366, emițând o hotărâre diametral opusă.

În continuarea susținerii motivului de recurs invocat, recurenta a prezentat, în mod identic, argumentele expuse în susținerea cererii de revizuire.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și, pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că administratorul judiciar al debitoarei din prezentul dosar nu a fost citat la sediul său profesional, ci a fost citat la adresa fostului avocat al administratorului statutar al societății C. S.R.L., respectiv la sediul Cabinetului de Avocat E..

Examinând actele și lucrările dosarului curții de apel se constată că procedura de comunicare a actelor procedurale în fața instanței de revizuire s-a îndeplinit la ultimul sediu al debitoarei, respectiv în Craiova, județul Dolj; în Târgu Mureș, județul Mureș și la domiciliul ales al debitoarei în Târgu Mureș, județul Mureș, astfel cum debitoarea a fost citată și pe parcursul soluționării apelurilor prin decizia nr. 21/A din 18 februarie 2020 a cărei revizuire s-a solicitat și când procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit încheierii din data de 14.01.2021 a Tribunalului Specializat Mureș.

Pe procesul-verbal de înmânare a citației emis pentru soluționarea cererii de revizuire pentru adresa din Târgu Mureș, Calea x județul Mureș și indicată în decizia a cărei revizuire s-a solicitat, este menționat faptul că destinatarul/persoana majoră care locuiește cu acesta sunt absenți, iar actele au fost depuse la cutia poștală, procedura fiind îndeplinită în modalitatea prevăzută la art. 163 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, în lipsa destinatarului, comunicarea actelor de procedură s-a efectuat prin depunere în cutia poștală.

Pentru adresele din Craiova, Crinului nr. 60 județul Dolj și de la domiciliul ales al debitoarei în Târgu Mureș, județul Mureș pe procesele-verbal de înmânare a citațiilor pentru soluționarea cererii de revizuire este menționat faptul că citațiile au fost primite de funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind trecute seria și numărul actului de identitate și semnătura, procedura fiind îndeplinită în modalitatea prevăzută la art. 163 alin. (1) C. proc. civ., respectiv comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.

Prin urmare, nu poate fi primită susținerea recurentelor că procedura de citare în soluționarea cererii de revizuire nu a fost legală.

Înalta Curte, reamintește că în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procedurale în situația în care partea își schimbă domiciliul, dispozițiile art. 172 C. proc. civ. prevăd că: dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării.

Sancțiunea care intervine în cazul în care partea omite să facă o atare încunoștințare este aceea că procedura de citare se va considera legal îndeplinită la adresa unde partea a fost citată pe parcursul procesului, astfel că nu se poate reține vreo încălcare a normelor de procedură cu ocazia soluționării cererii de revizuire și pe cale de consecință, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de revizuire a soluționat cauza cu nerespectarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cererea de revizuire a aplicat corect dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speța dedusă judecății, recurenta invocă o pretinsă contrarietate între decizia nr. 21/A din 18 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul specializat Mureș în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 366/A din 18 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2017.

Întreaga argumentare a recurentei vizând greșita analiză a autorității de lucru judecat este nefondată.

Astfel, instanța de revizuire a constatat în mod corect că din analiza deciziei nr. 21/A din 18 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul specializat Mureș, în dosarul nr. x/2017, s-a invocat puterea de lucru judecat în acest dosar, iar instanța învestită a analizat și motivat excepția, argumentele acestei soluții fiind menționate în considerentele hotărârii, astfel:"În ceea ce privește critica apelantei, formulată oral în cadrul ședinței din data de 14.01.2014, prin care se invocă puterea de lucru judecat în raport cu sentința nr. 420/06.02/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Tg. Mureș reținem de asemenea că este neîntemeiată. (. . . . . . . . . . . .). În cauză, prin modul de soluționare a contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar soluția pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Tg. Mureș nu este contrazisă deoarece în acest dosar instanța nu a analizat nici procesul-verbal de sechestru asupra stocului de produse farmaceutice din 09.10.2017 și nici procesul-verbal de ridicare a acestor produse farmaceutice din data de 11.10.2017."

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cel de-al doilea proces s-a invocat și analizat excepția puterea de lucru judecat, astfel încât susținerea recurentului este nefondată.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate, pe larg, prin cererea de recurs sunt aceleași din cererea de revizuire și îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 37/A din 9 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 37/A din 9 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.