ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2119/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 43950 RON contravaloare servicii în baza contractului de prestări servicii nr. x din data de 20.07.2015 și penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Ploiești prin sentința civilă 1754/2017 din 23.02.2017 a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43950 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. x din data de 31.07.2015, nr. x din data de 07.08.2015, nr. x din data de 14.08.2015 și nr. x din data de 24.08.2015 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere începând cu a 5 a zi de la data emiterii fiecărei facturi fiscale și până la data plății efective și la plata către reclamantă a sumei de 1923,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. B. S.R.L. solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal prin decizia nr. 1089/2018 din 24.04.2018 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1754 din 23.02.2017, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul - S.C. A.. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă prin încheierea din 4 iunie 2019 a dispus suspendarea judecării recursului formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1089 din 24.04.2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.

Împotriva acestei încheieri pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că la termenul de judecată din 4 iunie 2019 reprezentantul său convențional a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, întrucât se afla în deplasare la Judecătoria Târgoviște, anexând în acest sens documentele justificative.

A susținut că instanța de judecată a dispus, în mod nejustificat, suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, deși recurenta avea tot interesul să se judece cauza și a prezentat documente pentru a dovedi lipsa reprezentantului convențional.

Pentru aceste argumente, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii de ședință din 4 iunie 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 02.04.2020 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 01 octombrie 2020 recursul declarat de pârâta B. S.R.L. a fost admis în principiu, fiind stabilit termen de judecată în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13.10.2021 intimata-reclamantă S.C. A.. S.R.L. a formulat cerere de constatare a perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția de perimare a cererii de recurs și a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de act de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ.

Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data de 10 decembrie 2020 - data ultimului act de procedură - și până la data de 13 octombrie 2020 - data formulării cererii de constatare a perimării -, trecând un termen mai mare de 6 luni, dată de la care părțile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.