ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2101/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 577 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata CASA TERITORIALĂ DE PENSII 181 GORJ.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul arată că nu s-a putut prezenta la judecarea cauzei din cauza vârstei înaintate și a restricțiilor impuse de pandemia COVID-19.

Totodată, menționează că neprezentarea la judecarea cauzei a fost determinată și de faptul că întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă a fost comunicată ulterior soluționării apelului, la solicitarea sa.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu a fost întemeiat în drept, dar, față de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, se poate aprecia că acesta este fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea unor norme de procedură, anume a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei; cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prin edictarea acestor dispoziții, legiuitorul a stabilit împrejurarea că, în lipsa exprimării neechivoce a intenției de soluționare a cauzei chiar și în lipsa părților litigante, se prezumă că părțile s-au desistat, iar suspendarea soluționării judecării cauzei în aceste condiții nu apare ca o opțiune posibilă, ci ca o obligație legală, fiind instituită printr-o măsură imperativă.

Rațiunea normei enunțate rezidă în respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților, care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

Astfel, judecătorul este obligat să suspende judecarea cauzei.

În cauză, la apelul făcut în ședința publică din 17 februarie 2021 curtea de apel a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au înfățișat în instanță, că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a dat eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând în mod corect suspendarea judecării cauzei.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 17 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 17 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2021.