ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 198/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

De asemenea, reclamantul a solicitat suspendarea executării convenției de eșalonare la plata sumelor la care este obligat Municipiul Turda până la soluționarea definitiva a cauzei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1, art. 8 si urm. și art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 2 și art. 6 din O.G. nr. 22/2002, art. 53 alin. (2) si urm. din Legea nr. 101/2016 coroborat cu prevederile art. 192 si urm. din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1079 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea soluției, tribunalul constată că în raportul de drept administrativ dedus judecății reclamantul Municipiul Turda are în mod evident calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, fiind organul de stat care acționează în regim de putere publică.

De asemenea, tribunalul a reținut că, având în vedere obiectul cauzei, nu sunt aplicabile prezentului litigiu normele de competență prevăzute de Legea nr. 101/2016, întrucât convenția de eșalonare nu reprezintă un contract de achiziție publică, ci vizează sume de bani aferente titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2961/2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2013.

Prin urmare, instanța reține că în prezenta cauză nu se mai analizează contractul de concesiune nr. x/2010 încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, întrucât acest contract și efectele sale între părți, inclusiv partea de executare a contractului, a fost analizat în dosarul menționat, sens în care și-a pierdut relevanța sub aspectul obligațiilor părților, și astfel nu mai poate atrage competența reglementată de norma specială din Legea nr. 101/2016.

În consecință, tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea 554/2004, în sensul că reclamantul autoritate publică este ținut să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, stabilind competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, în circumscripția căruia își are sediul pârâta.

Prin sentința nr. 369/CAF/2021 din 7 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Tribunalul, în motivarea soluției, a reținut că în convenția de eșalonare sunt prevăzute sume datorate în temeiul unui contract de concesiune și chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, nu se schimbă natura juridică a relațiilor dintre părți, fiind evident că în realitate, prin convenția de eșalonare, părțile nu au făcut altceva decât să stabilească, practic, modalitatea de executare a contractului de concesiune încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

În continuare, tribunalul a motivat că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, actul normativ în discuție se aplică și cererilor având ca obiect executarea contractelor de concesiune încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere că reclamantul a invocat nulitatea absolută a unor clauze din convenția de eșalonare, care vizează însăși modalitatea de executare a contractului de concesiune, instanța a reținut că, potrivit art. 53 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 101/2016, instanța competentă să soluționeze litigiul este Tribunalul Specializat Cluj, raportat la sediul autorității contractante (Mun. Cluj-Napoca), care are și calitate de reclamantă, precum și raportat la locul încheierii contractului(Mun. Cluj-Napoca), neexistând nici un argument legal care să justifice competența unei instanțe de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2007 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Specializat Cluj, excepție ridicată din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Specializat Cluj și Tribunalul Alba.

În motivarea soluției, instanța a reținut că această convenție de eșalonare la plată a sumelor la care a fost obligat reclamantul nu reprezintă un contract în sensul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 101/2016, ci are natura unui contract asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, tribunalul reține că nu are nici competența materială și nici teritorială pentru a soluționa prezenta cerere potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiile privind actele administrative încheiate de autoritățile publice locale sunt de competența tribunalelor administrativ-fiscale și având în vedere calitatea de reclamant a autorității publice, competența teritorială aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul pârâtei.

În consecință, tribunalul, constatând că sediul pârâtei se află în Alba-Iulia, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict de competență, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., în urma declinărilor succesive ale instanțelor de contencios-administrativ specializate în achiziții publice și civile, specializate în litigii cu profesioniști, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict, urmare a declinărilor succesive de competență s-au întemeiat, în primul rând, pe dispozițiile speciale care reglementează competența materială procesuală și teritorială din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, precum și pe dispozițiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, necompetența materială procesuală a secției sau completului specializat este de ordine publică, soluție consacrată și legislativ prin modificarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte secții sau altui complet specializat.

Legea nr. 101/2016 se aplică proceselor și cererilor care au ca obiect executarea ori anularea contractelor de concesiune de servicii sau lucrări, dispozițiile acesteia completându-se cu prevederile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Litigiile avute în vedere de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, au fost împărțite în două categorii, fiind partajată în mod corespunzător și competența materială procesuală a instanței competente să le soluționeze între instanțe civile de drept comun și instanțe de contencios administrativ-fiscal. Astfel, legiuitorul a înțeles să stabilească în mod expres competența de soluționare în primă instanță a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanțelor civile, în timp ce doar procesele și cererile privind anularea ori nulitatea contractelor au rămas în competența instanțelor specializate în achiziții publice, din cadrul instanțelor de contencios administrativ-fiscal.

Tribunalul Alba, secția II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, care a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1) ori alin. (1

1

) din lege, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) pct. IV, cu trimitere la contractul de concesiune de servicii de transport încheiat de părțile în litigiu, dispoziții care nu erau aplicabile, nefiind dedusă judecății nulitatea clauzelor din contractul de concesiune a serviciului de transport public local, cauza încheierii convenției de eșalonare deduse judecății în cauză fiind în legătură cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive împotriva reclamantei-debitoare.

Instanța nu a fost învestită, prin acțiunea introductivă, să verifice nici modalitatea de executare a contractului de concesiune menționat anterior și nici validitatea convenției în raport cu dispozițiile Legii nr. 101/2016 ori nelegalitatea revizuirii ulterioare a contractului de concesiune, cu încălcarea legislației speciale privind contractul de concesiune de lucrări sau servicii (Legea 100/2016), pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 53 din lege, ci să dispună anularea clauzelor dintr-o convenție de sine-stătătoare, ulterioară, de eșalonare a debitelor reclamantei față de pârâtă și de răspundere a acesteia prin plata unor daune-interese pentru neexecutarea ori executarea cu întârziere a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, precum și să constate incidența art. 2 din O.G. nr. 22/2002 raportului juridic de drept execuțional dintre cele două părți.

În conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a cauzei, în aplicarea acestui principiu instanța fiind obligată să se pronunțe doar cu privire la ceea ce s-a cerut și astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, după discutarea calificării juridice a cererii.

Avându-se în vedere obiectul și cauza acțiunii introductive, prima instanță sesizată și-a declinat competența în virtutea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ de la sediul pârâtei, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

În precizarea la acțiune depusă de reclamantă, după declinare, a fost adăugată și solicitarea de suspendare a executării actelor administrative atacate, cu referire la convenția de eșalonare la plată a sumelor, aprobată prin H.C.L. nr. 55/29.03.2019, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind reiterate dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, ca temei al cererii de chemare în judecată, în legătură cu nulitatea clauzelor din convenția de eșalonare, contract administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din aceeași lege.

Intervenția instanței pentru restabilirea calificării juridice a actelor și faptelor deduse judecății nu poate restrânge drepturile procesuale care decurg din principiul disponibilității, fiind ținută ca, observând motivele de fapt și cauza, astfel cum au fost configurate de către reclamanți, să soluționeze cauza prin aplicarea textelor de lege incidente.

Prin urmare, competența materială procesuală revine instanței de contencios administrativ stabilite potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea 554/2004 potrivit cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel" și "reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.