ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1954/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1954/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a, civilă, prin Decizia nr. 180 din 23 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă (dosar nr. x/2018), în contradictoriu cu intimați: B. S.R.L. BUCUREȘTI, C., în calitate de proprietar al platformelor de știri D. prin E. S.R.L. MEDIAȘ și D., F., G. prin administrator F., H.- S.C. I. S.R.L. Iași, J. prin K. S.R.L. București; Știri de Cluj prin director general L., M. - la N. și prin lichidator judiciar O.; P. - prin P., Q. - prin R.; S. - wowbiz.ro București, T. - la U. S.R.L. București, V.- la W.; X.; a respins, ca nefondat, apelul incident declarat de pârâtul PRO TV S.R.L. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă (dosar nr. x/2018); a admis excepția lipsei calității procesuale active și pe cale de consecință, a respins apelul incident declarat de C. împotriva sentinței nr. 477 din 10 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă pentru a declara apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., invocând, în drept, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16.10.2020, sub nr. x/2018.

În recursul său, recurenta- reclamantă a susținut, în esență, că a promovat acțiunea în daune de față împotriva unor entități media, de radio, televiziune, presă și internet, întrucât, a fost prejudiciată prin publicarea unei știri neverificate, nedocumentate, știre potrivit căreia ar fi dormit la ore și nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile didactice, profesionale, și a mai arătat că și-a întemeiat acțiunea în daune civile pe prevederile art. 58, art. 72 și art. 73 din C. civ. și reglementările C.N.A. cu privire la modul în care își desfășoară activitatea radiodifuzorii în informarea publicului.

Recurenta- reclamantă a mai arătat că judecătorul a înțeles să solicite acesteia precizări în legătură cu pârâții și sediile acestora, fără să considere că este limitat în ceea ce privește obiectul și limitele cauzei supuse judecății, așa cum arată instanța de apel în motivarea deciziei de respingere.

În ceea ce privește fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, prejudiciul și legătura de cauzalitate, recurenta- reclamantă a susținut că s-au depus înscrisuri la dosar, și instanța putea verifica pe internet aceste informații.

De asemenea, instanța a reținut în motivare că nu a fost afectată viața privată a reclamantei, deși, se arată, aceasta a fost nevoită să își ceară detașarea la un nou loc de muncă.

În continuare, recurenta-reclamantă a făcut referiri la faptul că există hotărâri ale I.C.C.J. care sancționează modul în care este afectată imaginea și demnitatea umană pe internet, iar, cât privește cererile de cheltuieli de judecată ale pârâților, consideră că sunt exorbitante, mai ales, cele cu privire la cazare și transport, motiv pentru care, a solicitat instanței să analizeze cu atenție deconturile depuse cu privire la acestea.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta-reclamantă A. și intimații-pârâți D.. și Y. S.A. au formulat puncte de vedere, în scris, la raport.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată, prin întâmpinări, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textele legale invocat, și nici în alte motive de recurs din cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta, în condițiile în care, recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, și pretinse greșeli materiale, ori de fapt reproșate instanței de apel; recurenta nu critică raționamentul acesteia, ci reia susținerile privind situația de fapt.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs, recurenta- reclamantă și-a exprimat nemulțumirea sub aspectul modului de stabilire a situației de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raționamentul instanței în interpretarea probatoriului, iar trimiterile la anumite dispozițiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situația de fapt a cauzei; or, dezvoltarea acestora nu permite încadrarea și analizarea din perspectiva motivelor de recurs invocate, motiv pentru care nu pot fi reținute ca și critici de nelegalitate.

Prin recurs, ar fi trebuit să fie dezvoltate argumente prin care, să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate, ori sub ce aspect este nemotivată hotărârea, însă recurenta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reținerile instanței de apel privind situația de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, ori cel solicitat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie și care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală. Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurenta- reclamantă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului și modalității de administrare și apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta-reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanța de apel în motivarea soluției.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte amintește că, prin Decizia R.I.L. nr. 3/20 ianuarie 2020, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.., va dispune obligarea recurentei- reclamante să plătească intimatului- pârât C. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.