ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatarea caracterului abuziv și anularea anumitor clauze din contractul de credit bancar nr. x din 31 mai 2007.
Prin încheierea de ședință din 9 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019.
La termenul de la 15 aprilie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat de drept judecarea căii de atac în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, pe toată perioada stării de urgență.
Cauza a fost repusă de rol, instanța rămânând în pronunțare la 22 iulie 2020.
Prin decizia nr. 474/2019 din 5 august 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva încheierii din 15 aprilie 2020, reclamantul a declarat recurs, solicitând instanței să îl admită și să caseze încheierea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, Tribunalul București.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Recurentul-reclamant afirmă că în mod greșit curtea de apel a suspendat judecarea recursului său și arată că judecătorii care au făcut parte din complet se aflau într-o situație de incompatibilitate absolută. În opinia recurentului-reclamant, au fost încălcate dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. întrucât aceiași judecători au pronunțat și încheierea nr. 87 din 18 decembrie 2019 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Mai arată recurentul-reclamant că nu a fost legal citat pentru termenul de la 9 aprilie 2019, în fața instanței de fond, și că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Aceeași parte mai arată că instanța de recurs a suspendat cauza fără a preciza termenul de exercitare a căii de atac și invocă încălcarea dispozițiilor art. 223 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.
Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând cu prioritate aspectele legate de interesul recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.
Condiția interesului de a fi actual trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac, în concordanță cu prevederile art. 458 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea sa, instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
În cauză, se constată că recursul declarat vizează actul procedural, pe care autorul căii de atac îl califică "încheiere", prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a dispus suspendarea de drept, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, a judecării recursului formulat de aceeași parte împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pe toată perioada stării de urgență.
Instanța supremă constată că în această situație particulară, instanța nu a pronunțat o încheiere, ci mențiunea privind suspendarea a fost înregistrată în programul Ecris în temeiul art. 42 din Decretul nr. 195/2020 și al art. 8 din Hotărârea CSM nr. 257 din 17 martie 2020.
Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel București, secția a VI-a a repus cauza pe rol și a soluționat-o prin decizia nr. 474/2020 din 5 august 2020, recursul fiind respins ca nefondat.
În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, iar recurentul nu poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât actul procedural la care se referă cererea de recurs și-a produs efectele în principal, până la încetarea stării de urgență la 14 mai 2020, iar în subsidiar până la soluționarea, la 5 august 2020, a recursului formulat de aceeași parte împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) și ale art. 458 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.