ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2021

HOTĂRÂRE

22.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020 la 17 iulie 2020, reclamanta A. le-a chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Public - Parchetul de le lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariate începând cu 16 iulie 2017 - la zi și pentru viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului, pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON (cuantum ce reprezintă VRS de 484,18 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. 111 din O.U.G. nr. 20/2016), obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pentru perioada 22 octombrie 2018 - 15 februarie 2019), Direcția Națională Anticorupție (pentru perioada 02 mai 2019 - 31 decembrie 2019) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la plata pentru fiecare lună, începând cu 16 iulie 2017 - la zi și pentru viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure în bugetul Ministerului Public creditele necesare și să vireze în cont sumele necesare efectuării plății sumelor cuvenite către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 2157 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă, reținând dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și constatând că reclamanta nu deține niciuna dintre calitățile la care face referire art. 127 din același cod, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 16 octombrie 2020 sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 289/Mas/2021 din 4 martie 2021, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, iar în perioada vizată în cerere a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (22 octombrie 2018-15 februarie 2019), la Direcția Națională Anticorupție - ST Brașov în perioada 2 mai 2019-31 decembrie 2019, iar în restul perioadei procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, calitate ce atrage incidența art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În continuare, evocând dispozițiile legale indicate, a reținut că determinarea competenței instanței judecătorești în cauză se raportează la normele imperative ce stabilesc competența specială a instanței, respectiv la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și nu la cele de drept comun reprezentate de art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a învestit Tribunalul Prahova cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov - prin Procurorul General, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, calitatea reclamantului de procuror în cadrul în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov determină incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."Astfel, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, el trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin urmare, având în vedere caracterul imperativ al normelor ce edictează competența instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în situația în care reclamantul are calitate de procuror, determinarea competenței teritoriale se realizează prin raportare la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., nu la dispozițiile de drept comun.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Prahova, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Brașov, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Brașov.

Așa fiind, instanța supremă constată că sesizarea primei instanțe de către reclamantă s-a efectuat cu respectarea art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Prahova.