ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au solicitat:

(1) reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi salariale începând cu data de 01.08.2016 - la zi și pentru viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON (cuantum ce reprezintă VRS de 484, 1 8 RON la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016);

(2) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, pentru perioada 01.08.2016 - la zi și pentru viitor pentru reclamantul A., la plata pentru fiecare lună, începând cu data de 01.08.2016 - la zi și pentru viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective,

(3) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Tribunalul București - pentru perioada 01.08.2016 - 28.02.2019 și a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - pentru perioada 01.03.2019 - la zi și pentru viitor și pentru viitor, la plata pentru fiecare lună pentru reclamantul B., începând cu data de 3. 10.2018 - la zi și pentru viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație, și la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În proces, la data de 19.02.2021, terțul intervenient C. a formulat cerere de intervenție voluntară principală, prin care, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a formulat capete de cerere similare celor dezvoltate în conținutul cererii de chemare în judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2580/09.04.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se că reclamanții, procurori ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au solicitat reîncadrarea acestora și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016, și plata diferențelor de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, salarizarea acestora fiind realizată prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017), act normativ care nu s-a aplicat însă integral până la data abrogării sale și prin Legea 153/2017.

În drept, a reținut dispozițiile art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 (act normativ ce este incident în cauză pentru cererea de reîncadrare și parte din cererea de plată a diferențelor salariale), respectiv art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, dar și art. 7 Cap. VIII din Legea nr. 153/2017.

2.2. Prin sentința civilă nr. 917 din data de 10.06.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu participarea intervenientei în nume propriu C., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ. Partea reclamantă nu contestă un act administrativ tipic (ordinul ordonatorului de credite privind stabilirea drepturilor salariale) și nici nu a dedus judecății un act administrativ asimilat.

În ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale magistraților, în afara situației circumstanțiate, prevăzute la art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv de art. 7 din Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, astfel că litigiile în discuție urmează a intra sub jurisdicția muncii, care este o jurisdicție de plină competență.

Astfel, instanța competentă material a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice".

În cauză, reclamanții au solicitat reîncadrarea și recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 01.08.2016 la zi, prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON, despre care arată că ar fi fost deja acordată altor angajați din Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", precum și la plata diferenței de drepturi salariale litigioase, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței sumelor datorate și până la data plății.

Față de considerentele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă cu evidență că reclamanții nu contestă actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ci au solicitat (urmărind, desigur, modificarea actelor de salarizare emise pe numele lor de către ordonatorul de credite, în sensul invocat prin cererea introductivă de instanță) plata unor diferențe salariale, care sunt supuse, totodată, și normelor de drept comun din dreptul muncii, ceea ce ar putea atrage deopotrivă atât competența instanțelor de contencios administrativ, cât și pe cea a instanțelor ce judecă litigii de muncă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că se impune a se face aplicarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii.

Dând eficiență principiului disponibilității, Înalta Curte constată că prezenta acțiune având ca obiect plata diferențelor salariale revine spre competentă soluționare în primă instanță secției specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., intervenienta în nume propriu C. și pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.