ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2021

HOTĂRÂRE
22.09.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire, constată și reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 mai 2021 sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În motivare, a arătat că faptele ilicite ale intimaților, care au fost supuse judecății sunt săvârșite în continuare de către aceștia, lezând în mod grav drepturile revizuentului. În acest context, a afirmat că se impune rejudecarea cauzei și obligarea intimaților la plata către revizuent a daunelor morale.

Totodată, a solicitat ca soluționarea cauzei să se realizeze în contradictoriu cu societățile care au fost parte în dosarul în care a fost dată hotărârea a cărei revizuire o solicită, dar și cu B. S.A.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate …", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Raportând textele legale evocate la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 din același Cod, potrivit cărora:

"Necompetența este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad", și, totodată, văzând și dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă constată că nu este competentă să soluționeze cauza pendinte.

În speță, revizuentul își întemeiază cererea pe art. 322 alin. (7) C. proc. civ., însă, fără a arăta, dacă dispozițiile invocate sunt cele prevăzute de codul de la 1865 sau de cel adoptat prin Legea nr. 134/2010 și fără a indica hotărârea față de care decizia civilă nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă ar fi potrivnică.

Din acest punct de vedere, trebuie reținut că este atrasă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție numai în situația de excepție în care revizuirea se întemeiază pe contrarietatea de hotărâri, cazul general de competență fiind în sensul competenței instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Astfel, nefiind conturate elemente care să justifice incidența normei derogatorii ce ar determina competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauză și, constatând că decizia a cărei retractare se solicită este dată de Curtea de Apel București, competența de soluționare a revizuirii aparține acestei instanțe.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 510 alin. (1) din același cod, va admite excepția privind necompetența materială și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1350 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1178/2022
Ședința publică din data de 18 mai 2022 Asupra contestației în anulare, constată și reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 3867/2021 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Pitești – secția I Civilă a respins cererea de repunere în termen
ÎCCJ 2021-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2021
Ședința publică din data de 22 septembrie 2021 Asupra cererii de ajutor public de față, constată și reține următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 mai 2021 sub nr. x/2021, reviz
ÎCCJ 2022-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2022
ția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, constată următoarele: Revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1848 pronunțată la data de 28 februarie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a
ÎCCJ 2021-03-15
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 77/2021
. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare. Motivul ce vizează omisiunea instanței de revizuire de a verifica, din oficiu, competența generală, materială și teritorială, nu poate fi
ÎCCJ 2023-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2023
împuternicită potrivit datelor din Hotărârile Generale ale Asociaților nr. 7 și nr. 8 adoptate la data de 21.11.2014, astfel încât în cauză operează autoritatea de lucru judecat. În drept, revizuenții au invocat prevederile art. 509 alin. (
Sursă