ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2020, instanța a dispus, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând faptul că partea reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamantul, prin care a arătat faptul că nu a primit adresa de înștiințare emisă de instanță și nici nu a semnat procesul-verbal de înmânare a înștiințării, întrucât, în perioada 03.12.2019-17.01.2020, a fost internat la Sanatoriul de Nevroze Predeal.

Prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a formulat revizuire petentul A., fără a indica temeiul de drept al acesteia.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, pe motiv că aceasta vizează o încheiere definitivă.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuentul a învestit instanța supremă cu o cerere de revizuire formulată împotriva încheierii de ședință din data de 22.09.2020 prin care Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 09.06.2020 pronunțată de aceeași instanță.

Înalta Curte constată că motivele invocate se referă la nerespectarea dispozițiilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Or, în speță, încheierea supusă revizuirii, a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, în favoarea aceleiași instanțe.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.

GGC - BR