ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 23.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins noua cerere de amânare și cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de apelanții-reclamanți A. și B. și a amânat judecarea cauzei, pentru a da posibilitatea părților să răspundă la excepția de perimare invocată din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în ceea ce privește cererea de repunere pe rol, că premisele art. 415 C. proc. civ. nu erau îndeplinite și a apreciat conduita apelanților-reclamanți ca fiind una abuzivă, determinată nu de intenția lor de a soluționa procesul, ci, dimpotrivă, de cea de evitare a aplicării sancțiunii perimării.

Împotriva acestei încheieri, cu privire la soluția de respingere a cererii de repunere pe rol a procesului, reclamanții au declarat recurs, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, recurenții au susținut în esență că, prin respingerea acestei cereri, le-a fost îngrădit accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, având în vedere că pârâtul solicitase, prin întâmpinare, judecata cauzei în lipsa părților, iar cererile de amânare a judecății erau întemeiate față de contextul actual al pandemiei COVID-19, în condițiile în care deplasarea la proces ar conduce la riscul infectării și punerii vieții lor în pericol.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu și-a prezentat punctul de vedere.

Recursul a fost admis în principiu la 07.04.2021, fiind acordat un termen, în vederea soluționării acestuia.

La termenul de astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul trebuie să indice una sau mai multe ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au criticat încheierea din 23.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, fără însă a indica vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, susținând, în esență, că prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei le-a fost îngrădit accesul liber la justiție pe care art. 21 din Constituție îl recunoaște.

În argumentare, au arătat că intimatul-pârât solicitase, prin întâmpinare, judecata litigiului în lipsa părților și au susținut că cererile de amânare erau motivate de contextul actual al pandemiei, în condițiile în care deplasarea la proces ar fi condus la riscul infectării și punerii vieții lor în pericol.

Analiza încheierii atacate relevă că la termenul din 23.06.2020 instanța de apel s-a pronunțat atât asupra cererii de amânare a judecății cauzei, cât și asupra celei de repunere pe rol a procesului.

Prin memoriul de recurs autorii căii de atac au criticat încheierea numai sub aspectul nelegalității soluției instanței de prim control judiciar de respingere a cererii de reluare a judecății litigiului.

Raportat la această împrejurare, criticile recurenților-reclamanți nu pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că susținerile referitoare la încălcarea dreptului prevăzut de art. 21 din Constituție nu combat argumentele instanței de prim control judiciar, care a respins cererea de reluare a judecății, reținând conduita abuzivă a recurenților-reclamanți și lipsa intenției părților de a stărui în judecată.

Pe de altă parte, aspectele legate de vârsta recurenților-reclamanți și situația cauzată de pandemie vizează temeinicia cererii de amânare a judecății, iar nu dispoziția instanței de prim control judiciar dată cererii de repunere pe rol.

Nici cea de-a treia critică din memoriul de recurs, referitoare la faptul că partea adversă ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă, nu interferează cu obiectul recursului, întrucât privește măsura suspendării judecății apelului, neatacată.

Astfel, în lipsa unor critici ale soluției atacate, care să poată fi circumscrise vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exigențele acestui text de lege impuse sub sancțiunea nulității recursului nu sunt întrunite.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va da eficiență art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 23.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.