ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1152/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.433.599,62 RON, reprezentând contravaloare lucrări de reparații ale platformei din zona danei 119, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 94 din 29 ianuarie 2020, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind prescrisă, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 66.469,39 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A.

Prin decizia civilă nr. 277 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a dispus reducerea onorariului avocațial solicitat de intimata-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și a obligat apelanta-reclamanta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocațial redus. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. A obligat apelanta-reclamantă la plata către intimată-pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, onorariu avocațial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2523 C. civ. întrucât apreciază că a cunoscut nașterea dreptului la acțiune cel mai devreme la data comunicării raportului de control nr. x din 23 septembrie 2016 prin care Curtea de Conturi a dispus recuperarea prejudiciului.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității și a apreciat că recursul este fondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 277 din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis apelul formulat de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. împotriva sentinței civile 94 din 29 ianuarie 2020 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, într-un litigiu având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.433.599,62 RON, reprezentând contravaloare lucrări de reparații ale unor platforme portuare.

Astfel cum au stabilit instanțele devolutive, lucrările în discuție au fost angajate pentru menținerea funcționalității infrastructurii/suprastructurii portuare aflate în sfera de responsabilitate a recurentei-reclamante, iar litigiul dedus judecății a atras competența completelor specializate pentru cauze maritime și fluviale din cadrul secției a II-a Civile a Tribunalului Constanța.

Instanța supremă reține că decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni din materia dreptului maritim, în calea de atac a apelului, acțiune ce privește activitatea în porturi.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind navigația civilă și activitatea în porturi.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. împotriva deciziei civile nr. 277 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. la plata către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cale de atac. Conform dovezilor aflate la dosar, intimata-pârâtă a solicitat acordarea onorariului de avocat în cuantum de 10.801,95 RON. Având în vedere solicitarea recurentei-reclamante și principiului proporționalității, Înalta Curte apreciază că, față de munca depusă de avocatul intimatei-pârâte și raportat la complexitatea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se impune diminuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, astfel că le va reduce la suma de 5.800 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. împotriva deciziei civile nr. 277 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.800 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2021.