Decizia nr. 80/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2413/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să îi restituie sumele în cuantum de 1.288.009,59 RON, reprezentând despăgubiri civile, 123.559,84 RON, executare pentru plata de despăgubiri civile și 16.245,37 RON, executare pentru plata de despăgubiri civile achitate prin OP nr. x/23.12.2015, OP nr. x/29.06.2016 și OP nr. x/30.05.2016.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 2413 din 5 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 32A din 15 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2413 din 5 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 32A din 15 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a formulat recurs. Prin cererea de recurs înregistrată la 1 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a prezentat critici referitoare la aspecte ce nu au legătură cu cauza. Prin cererea completatoare depusă la 12 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a precizat că, în mod eronat, prin cererea inițială de recurs au fost invocate motive ce nu au legătură cu hotărârea recurată, acestea fiind formulate într-un alt dosar. A arătat că în mod greșit instanța de apel a respins solicitările sale, fără a analiza situația de fapt și de drept ce a condus la formularea cererii de chemare în judecată și fără a lămuri care este situația de drept, cu luarea examinarea considerentelor pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată și a dispozițiilor legale aplicabile. Dacă instanța aprecia că între încadrarea în drept și motivele prezentate prin cererea de chemare în judecată nu există o concordanță, trebuia să pună în discuție acest aspect sau să solicite lămuriri și abia ulterior să califice acțiunea. Apreciază că și situația de fapt a fost eronat reținută, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar și din administrarea altor probe se putea observa că au fost încasate sumele de două ori de către pârâtă. În virtutea rolului activ, instanța era datoare să facă toate demersurile ce se impun pentru aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În ceea ce privește încadrarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind îmbogățire fără justă cauză, arată că această acțiune era admisibilă prin raportare la prevederile art. 1345 C. civ., pe care instanța l-a aplicat în mod greșit. Solicită să se constate că exista o cauză legitimă la momentul inițial al măririi patrimoniului Casei de Pensii a Municipiului București, însă pe parcursul judecății dosarului au fost recuperate sumele ce au făcut obiectul litigiului, astfel încât cauza a devenit legitimă. Instanța a reținut în mod greșit că sumele nu au fost recuperate, prin simplul fapt că întâmpinarea pe care a depus-o ca probă se referea la o altă sentință penală. Prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a arătat că pârâta a recunoscut că toate drepturile au fost recuperate de la casele de pensii sectoriale, însă instanța în mod eronat a respins această probă, apreciind că nu s-a probat că sumele executate ar fi fost recuperate și de la inculpații beneficiari. Menționează că la data când Agenția pentru Plăți și Inspecție a Municipiului București a fost executată silit, se cunoștea faptul că indemnizațiile plătite de Casa de Pensii a Municipiului București au fost recuperate de la cei ce se făceau vinovați, în baza titlului executoriu. Prin urmare, apreciază că era îndreptățită la recuperarea acestor sume, prin repararea prejudiciului cauzat. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată. În drept, a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte și apărările formulate: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 aprilie 2021. Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (7 ianuarie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 20 ianuarie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs - în forma înregistrată la 12 aprilie 2021, respectiv cererea completatoare depusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a prezentat în cuprinsul cererii de recurs elemente ce țin de situația de fapt, susținând că "situația de fapt a fost reținută în mod eronat" și că instanța de apel a respins solicitările reclamantei având ca obiect îmbogățire fără justă cauză, fără a analiza situația de fapt și de drept ce a condus la formularea cererii de chemare în judecată, reținând în mod greșit că sumele nu au fost recuperate. Deși la finalul memoriului de recurs a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 1345, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C. civ., recurenta-reclamantă nu a dezvoltat în ce ar consta greșita aplicare a acestor norme, pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. fiind formal invocat. Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., ce trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile părții vizând situația de fapt și modalitatea în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă critici de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, reprezentând chestiuni ce se analizează în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului, în sensul prevăzut de lege, înseamnă expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.