Decizia nr. 474/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1345/2017 a Judecătoriei Cornetu

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 26 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. "B. și C.", B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D., E. și F., obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, cauzate prin procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cornetu; la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul nepatrimonial produs prin atingerea adusă demnității, onoarei și reputației reclamanților; la publicarea dispozitivului hotărârii ce se va pronunța pe cheltuiala lor, în cinci cotidiene de întindere națională, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar după trecerea acestui termen să fie autorizați reclamanții la publicarea hotărârii, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1349 coroborat cu art. 73 și art. 252 C. civ. și pe art. 10, paragr. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Hotărârea Judecătoriei Cornetu Prin sentința civilă nr. 1345 din 6 aprilie 2017, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Judecata la Tribunalul Ilfov și hotărârea acestei instanțe Pârâtul F. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 700.000 de RON către D., reprezentând lipsa de folosință pentru imobilele sustrase în anul 2006 și prin întocmirea în fals și abuziv a contractului de concesiune nr. x/13.09.2006. Prin sentința nr. 2817 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanții B., C. și A. "B. și C.", în contradictoriu cu pârâții D., E. și F.. A admis în parte cererea principală formulată de reclamanți, având ca obiect daune morale. I-a obligat pe pârâții D., E. și F., în solidar, la plata către reclamanții B., C. și A. "B. și C." a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale. I-a obligat pe pârâți, în solidar, la publicarea, pe cheltuiala acestora, a dispozitivului sentinței, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a acesteia într-un ziar central de răspândire națională și într-un ziar local. În caz de neexecutare, a autorizat publicarea hotărârii de către reclamanți, pe cheltuiala pârâților, în aceleași condiții. A anulat cererea reconvențională formulată de F. și D., prin mandatar F., ca netimbrată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 1413 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile principale declarate de pârâții D., E. și F. împotriva sentinței nr. 2817 din 18 octombrie 2018 a Tribunalul Ilfov, secția civilă. A respins apelul incident formulat de reclamanții A. "B. și C.", B. și C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea principală formulată de reclamanții A. "B. și C.", B. și C. împotriva pârâților D. și E., ca nefondată. A respins cererea principală formulată de reclamanta A. "B. și C." împotriva pârâtului F., ca nefondată. A admis în parte cererea principală formulată de reclamanții B. și C. împotriva pârâtului F.. L-a obligat pe pârâtul F. să plătească reclamanților B. și C. suma de 3.000 RON, cu titlu de daune morale. A respins în rest cererea principală. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Recursul Împotriva deciziei nr. 1413 din 14 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții A. "B. și C.", B. și C.. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de apel, depășind atribuțiile puterii judecătorești și limitele efectului devolutiv al apelului, s-a pronunțat numai asupra daunelor morale, iar nu și asupra daunelor materiale (neacordate) la rejudecarea fondului, încuviințând depunerea unor înscrisuri preexistente acțiunii civile, pe care le-a apreciat ca fiind noi, deși aceste scripte trebuiau depuse în etapa procesuală a fondului. Au menționat că sunt incidente și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel, în mod nelegal, nu a aplicat dispozițiile art. 1175 C. civ., reținând că nu există temei legal pentru a constata angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților D. și E., pe motiv că afirmațiile calomnioase aparțin numai intimatului-pârât F.. Au afirmat că este aplicabil și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material privind circumstanțele specifice de săvârșire a faptelor ilicite de către intimatul-pârât F., înlăturând celelalte sancțiuni și apreciind eronat că suma de 3.000 RON este o sancțiune suficientă pentru ca acesta să-și adapteze conduita pe viitor.

Procedura de filtru Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluționarea acestuia la 13 mai 2021, în ședință publică. Prin încheierea din 13 mai 2021, judecata recursului a fost amânată la 17 iunie 2021 pentru introducerea în cauză a numitului G., în calitate de moștenitor al intimatului E., decedat pe parcursul procesului. La termenul din 17 iunie 2021, Înalta Curte, constatând că părțile legal citate nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat, în scris, judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului. La 9 februarie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de dispozițiile art. 420 C. proc. civ., stabilindu-se termen pentru discutarea excepției de perimare la 3 martie 2022.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,"orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". În sensul prevederilor legale enunțate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinate de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții. Perimarea operează cu condiția ca, timp de 6 luni, să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este situația în speță, când, după suspendarea judecării recursului prin încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților și pentru faptul că acestea, deși legal citate, nu au solicitat judecata în lipsă, a trecut mai mult de 6 luni, fără a se săvârși un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei. Conform art. 417 C. proc. civ., termenul de perimare poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării litigiului de către partea care justifică un interes. Însă, această cerință nu este îndeplinită, de vreme ce recurenții nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, recursul fiind suspendat pentru lipsa de diligență a părților de a solicita soluționarea în lipsă. De asemenea, Înalta Curte constată că nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ. În raport de considerentele expuse și având în vedere că au trecut mai mult de șase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în care părțile nu au solicitat continuarea judecății, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamanții C., B. și A. "B. și C." împotriva deciziei nr. 1413 din 14 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.