ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la 23 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea contractului de donație în valoare de 295.521 RON, autentificat sub nr. x din 17 iulie 2015 de notarul public C., prin care s-a transmis nuda proprietate, sub rezerva dreptului de uzufruct asupra imobilului (teren și construcții) situat în București, str. x, fie pentru vicierea consimțământului dat în stare de necesitate, fie pentru lipsa cauzei contractului, fie pentru consimțământ dat din eroare ori smuls prin dol; repunerea părților în situația anterioară și revenirea în patrimoniul reclamantei a imobilului donat, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii (la care a renunțat ulterior, la termenul de judecată din 7 iunie 2019); pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nedovedită și nelegală.

Hotărârea Tribunalului București, secția a III-a civilă Prin sentința nr. 1398 din 14 iunie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul B..

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia nr. 836 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1398 din 14 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A. la 16 februarie 2021. Printr-un memoriu separat, depus la 28 iulie 2021, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținuând că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, curtea omițând să analizeze și să se pronunțe asupra primului motiv de apel. În ceea ce privește motivele de apel de la pct. 3-8, a arătat că instanța doar le-a amintit, fără a le examina. Apreciind că instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului prin toate mijloacele legale pe care le avea la dispoziție, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, conform art. 22 C. proc. civ., a arătat că, prin primul motiv de apel a criticat sentința, invocând Protocolul de colaborare încheiat între Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și E. a Notarilor Publici din România privind modalitatea de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii nr. 7/1996, potrivit căruia notarul nu poate solicita blocarea cărții funciare decât la cererea proprietarului tabular. A menționat că instanța de apel nu a răspuns criticilor conținute de primul motiv de apel, pronunțând soluția fără a examina fondul problemei supuse analizei, punând în imposibilitate instanța de recurs să exercite controlul judiciar. Referitor la motivele de apel cuprinse la pct. 3-8, recurenta a susținut că nu au fost analizate de instanța de apel, ci doar amintite, astfel că motivarea deciziei este insuficientă. Menționând că, din rațiuni pecuniare, nu a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel ar fi putut aplica în mod corect normele de drept în vederea anulării contractului de donație, dacă ar fi intrat în cercetarea fondului.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 august 2021, sub nr. x/2017, fiind repartizată, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția de primire din 9 septembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ. 6. Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (1) și art. 97 C. proc. civ., recursul este declarat în termenul legal, dar nu este motivat în termenul legal. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu, prin care arată că recursul a fost motivat în termenul legal. La termenul de judecată din 10 februarie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precitate vizeză motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii. Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același act normativ. Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.,: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (…)". Se constată că în cuprinsul declarației de recurs formulate de recurenta A., depus la 16 februarie 2021, se menționează faptul că motivele de nelegalitate vor fi depuse printr-un memoriu separat, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ., după redactarea și comunicarea hotărârii recurate. Se reține că memoriul de recurs cuprinzând criticile formulate împotriva deciziei atacate a fost transmis la 28 iulie 2021. Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, decizia nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost comunicată recurentei la 23 iunie 2021. Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele speței, se reține că termenul de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 26 iulie 2021. Cum motivele de recurs au fost depuse la 28 iulie 2021, cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, instanța constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea nulității recursului. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Având în vedere considerentele expuse, se constată că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.