ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9667 din 9 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Bărcănești.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3104,23 RON, cu titlul de despăgubiri și 1.470,27 RON accesorii, ce se vor calcula în continuare până la data achitării debitului principal.

A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Primăria Comunei Bărcănești în contradictoriu cu chemata în garanție A. și a fost obligată chemata în garanție A. la plata către pârâtă Primăria Comunei Bărcănești a sumei 3104,23 RON, cu titlul de despăgubiri și 1.470,27 RON accesorii, ce se vor calcula în continuare până la data achitării debitului principal.

S-a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Primăria Comunei Bărcănești, în contradictoriu cu chemata în garanție A. Dr. Popa Iolizia.

Prin decizia civilă nr. 1211 din 30 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul - chemat în garanție A. împotriva sentinței civile nr. 9667 din 9 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova și cu intimata-pârâtă Primăria Comunei Bărcănești.

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în garanție precizată și a fost obligată chemata în garanție A. la plata sumei de 3104,23 RON, cu titlu de despăgubiri și la plata accesoriilor aferente acestei sume calculate de la data de 20.12.2017 și până la data achitării integrale a debitului principal.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin decizia civilă nr. 260 din 16 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admisă excepția nulității recursului, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

S-a constatat nulitatea recursului declarat de chematul în garanție A. împotriva deciziei civile nr. 1211 din 30 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova și cu pârâta Primăria Comunei Bărcănești, pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, chematul în garanție A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 noiembrie 2021.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 6 decembrie 2021 și comunicat părților la 13 decembrie 2021.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 3 februarie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.

În speță, chematul în garanție A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul constatării nulității recursului - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de chematul în garanție A. împotriva deciziei nr. 260 din 16 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.