ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 266/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Arad, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a solicitat desființarea/anularea adresei de înființare a popririi nr. x din 07.07.2021 și a executării silite înseși, desființarea/anularea titlului executoriu nr. x/04.03.2021 și întoarcerea executării silite, în ipoteza admiterii contestației.

II. Hotărârea Judecătoriei Arad:

Prin încheierea nr. 3597 din 14 septembrie 2021, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată într-un sens mai larg, fiind relevantă adresa unde partea locuiește efectiv, iar nu locul unde aceasta declară că are locuința principală.

Or, raportat la înscrisurile de la dosar (copie carte identitate), ținând seama și de susținerile contestatorului, instanța a reținut că acesta locuiește pe raza municipiului Iași, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

III. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 13945 din 23 decembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că domiciliul debitorului A., la data emiterii actelor de executare - somație și titlu executoriu, respectiv 4 martie 2021, precum și la data comunicării somației (25 martie 2021), era în municipiul Arad, astfel încât instanța de executare, determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Arad.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a solicitat desființarea/anularea adresei de înființare a popririi nr. x din 07.07.2021 și a executării silite înseși, desființarea/anularea titlului executoriu nr. x/04.03.2021 și întoarcerea executării silite.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. dispune că: împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somației - acesta fiind momentul în raport de care se stabilește domiciliul debitorului pentru determinarea instanței de executare.

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul debitorului.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că la momentul începerii executării silite (comunicarea somației), respectiv 25 martie 2021, domiciliul debitorului A. era în Arad, județul Arad, astfel cum rezultă atât din copia actului de identitate depusă de contestator, cât și din informarea existentă la dosarul Judecătoriei Arad, emisă în urma consultării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Faptul că în perioada 14 octombrie 2019 - 13 octombrie 2020 contestatorul a avut reședința stabilită în municipiul Iași sau că, ulterior începerii executării, și-a schimbat domiciliul, nu reprezintă importanță în stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare, având în vedere că instanța de executare se stabilește în raport de momentul începerii executării silite, în acest sens statuând și dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. - schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Având în vedere cele constatate, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad - instanță în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului la data începerii executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.