Decizia nr. 2396/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 18 ianuarie 2021, sub nr. x/2006/a1, petentele A. și B. prin mandatar C. au solicitat ca la dispozitivul sentinței civile nr. 149/D/31 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, în dosarul nr. x/2006, să fie adaugată de către instanță obligația Agenției Nationale pentru Restituirea Proprietăților ca prin Comisia de Evaluare Națională a Imobilelor să emită Decizie de compensare a imobilului și Titlu de despăgubire pe numele A. și B. pentru suma de 2411,60 RON (241.116.000 RON, în anul 2007) stabilită de instanță. În motivarea cererii, s-a arătat că Instituția Prefectului Bacău a refuzat să transmită dosarul la ANRP sub pretextul că Legea nr. 10/2001 a fost modificată, iar cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, prin care solicita obligarea Prefecturii Bacău să trimită dosarul către Agenția Natională pentru Restituirea Proprietăților, a fost respinsă. Petenții au susținut că, în dispozitivul titlului executoriu, este prevăzută și obligația Prefecturii Bacău să soluționeze notificarea, în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 10/2001, însă titlul executoriu a devenit nesusceptibil de executare și arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea prin care poate fi pusă în aplicare sentința definitivă și irevocabilă.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 157 din 15 martie 2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a respins cererea privind pe petentele A. și B. prin mandatar C. și pe intimații Prefectura județului Bacău și Primarul comunei Blăgești având ca obiect completare/lămurire dispozitiv sentința civilă nr. 149 din 31 ianuarie. 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2006. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, în care poate fi solicitată completarea hotărârii, conform art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a fost depășit. Astfel, s-a reținut că, din analiza dovezilor de comunicare a hotărârii, sentința în discuție a fost comunicată la 12 martie 2007 către ambele reclamante, iar cerere de completarea dispozitivului a fost formulată la 27 ianuarie 2021. S-a mai reținut că instituția completării hotărârii judecătorești își găsește aplicabilitatea doar în cazul în care instanța a omis a soluționa un capăt de cerere, indiferent de natura lui. Or, în speță, instanța a soluționat prin sentința civilă nr. 149/D din 31 ianuarie 2007 cererea reclamantelor în întregul ei, fără a omite un capăt de cerere. S-a arătat că ceea ce se dorește prin prezenta cerere este completarea dispozitivului prin răspunderea de către instanță la o cerere nouă, completatoare față de cererea inițială din 2006.

Procedura în apel Împotriva acestei sentințe au declarat apel petentele A. și B. prin mandatar C., solicitând anularea sentinței și admiterea cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost formulată. În motivarea apelului, petentele au arătat, în esență, că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile Noului C. proc. civ., iar instanța de judecată a reținut că termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii a fost cu mult depășit, fără a analiza pe fond solicitarea din cerere. Prin cererea înregistrată la același termen cu apelul principal formulat în cauză, a fost depusă cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantelor de către C..

Soluția instanței de apel Prin decizia civilă nr. 376/2021 din 31 mai 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția tardivității apelului principal; a respins, ca tardiv, apelul principal formulat de apelantele-reclamante A. și B. prin mandatar C. împotriva sentinței civile nr. 157/D din 15 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații-pârâți Prefectura județului Bacău și Primarul comunei Blăgești având ca obiect completare/lămurire dispozitiv; a respins, ca rămasă fără interes, cererea de intervenție accesorie în sprijinul reclamantelor-apelante, formulată de C.. În motivarea deciziei pronunțate, Curtea de Apel Bacău a reținut că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile de drept procedural ale C. proc. civ. din 1865, având în vedere data învestirii instanței cu litigiul principal, 26 mai 2004 și în raport de dispozițile art. 725 C. proc. civ. de la 1865 și ale art. 24 Noul C. proc. civ., acest ultim text de lege stabilind că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea ei în vigoare. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 281 3 C. proc. civ., încheierile privind lămurire/completarea sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat lămurirea/completarea, iar art. 284 C. proc. civ. prevede că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Constatând că Legea nr. 10/2001 nu prevedea termene diferite de exercitare a căii de atac, s-a apreciat că, în speță, este aplicabil termenul de drept comun, de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Raportat la aceste coordonate, s-a constatat că hotărârea privind completarea hotărârii, pronunțată la 15 martie 2021, a fost comunicată părților la 1 aprilie 2021, respectiv 5 aprilie 2021 (f 48, 50 dosar fond), iar potrivit mențiunilor de pe plicul cu care a fost trimis apelul, calea de atac a fost depusă la poștă la 26 aprilie 2021, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, termenul fiind împlinit pe data de 19 aprilie 2021, respectiv 21 aprilie 2021. Curtea de Apel Bacău a reținut că apelul a fost depus cu depășirea termenului legal, aspect în raport de care se impune admiterea excepției tardivității și respingerea apelului, ca tardiv formulat. În ce privește cererea de intervenție accesorie, Curtea a reținut că, din moment ce soluția instanței de apel a fost în sensul respingerii apelului principal în baza excepției tardivității, fără analiza lui pe fond, se impune și admiterea excepției rămânerii fără interes a acesteia.

Procedura în recurs Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentele A. și B. prin mandatar C., ce a fost înregistrat la 16 august 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea recursului, petentele au arătat că instanța de apel a respins apelul, ca tardiv, fără temei legal, deși menționează în decizie că a avut în vedere prevederile art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora prevederile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a acestuia. Consideră că instanța de apel nu a aplicat principiile fundamentale întrucât, reținând incidența textului legal anterior menționat, ar fi trebuit să rețină și prevederile art. 485 din același act normativ, vizând termenul de 30 de zile prevăzut pentru declararea căii de atac. Susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fiind încălcată autoritatea de lucru judecat, reglementată de art. 430 alin. (1), (2), (3) și 5 și art. 432 C. proc. civ., precum și cel prevăzut de pct. 4 al aceluiași articol, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești. Apreciază contradictorie soluționarea cauzei prin prisma dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, care nu este incident speței, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată ANRP prin Comisia Națională pentru Evaluarea Imobilelor să emită decizia de compensare și titlul de despăgubiri pentru suma de 24.116 RON.

Hotărârea instanței de recurs Recursul declarant de reclamantele A. și B. prin mandatar C. este nefondat pentru considerentele ce succed: Sub un prim aspect, se reține că, deși recurenții au indicat ca motive de casare dispozițiile art. 488 C. proc. civ. adoptat în 2009, criticile formulate vor fi avute în vedere din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. de la 1865 pentru motivele ce vor fi expuse, care constituie și considerentele la criticile formulate împotriva deciziei instanței de apel. Din analiza motivelor de recurs, se constată că recurenții au indicat formal dispozițiile legale prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. întrucât nu sunt susținute de argumente care să justifice în ce modalitate instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau a încălcat autoritatea de lucru judecat, nefiind formulate critici care să se circumscrie motivelor de modificare sau casare invocate. Înalta Curte reține, însă, că recurenții au criticat soluția instanței de apel cu privire la reținerea greșită a dispozițiilor procedurale incidente speței, susținând că sunt incidente dispozițiile noului C. proc. civ. care prevăd termenul de 30 de zile de declarare a căii de atac a apelului, critici ce pot fi încadrate de instanță, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)". Luând în examinare criticile de nelegalitate axate pe teza reținerii greșite a incidenței dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, cu consecința respingerii nelegale a apelului, ca tardiv, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Se constată că litigiul în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 376 din 31 mai 2021 de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la 26 mai 2004. Similar instanței de apel, se reține că, în raport de data începerii procesului care este data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, având în vedere regulile de drept intertemporal prevăzute de art. 24 și art. 27 C. proc. civ. Astfel, critica recurenților vizând aplicarea greșită a normelor procedurale, în condițiile reținerii de către instanța de apel a dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., este nefondată întrucât textul legal anterior invocat, deși se regăsește în C. proc. civ. adoptat în 2009, reglementează aplicarea în timp a legii de procedură civilă și stabilește că legea nouă de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Se reține, totodată, că potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Astfel, regimul căii de atac cuprinde toate aspectele legale ale acesteia, nu numai denumirea căii de atac, ci întreaga reglementare, înțelegându-se prin aceasta atât motivele care pot fi invocate, cât și regulile de procedură prin care calea de atac este efectiv valorificată. Fiind aplicabile dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, devin incidente, în speță, prevederile art. 284 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Constatând că hotărârea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 149/D din 31 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost comunicată petentelor la 1 aprilie 2021, respectiv 5 aprilie 2021, iar calea de atac a apelului a fost depusă la poștă la 26 aprilie 2021, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de lege, se reține că soluția recurată, de respingere a apelului formulat în afara condițiilor procedurale, este legală. Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecății se vădesc a fi nefondate, drept pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele A. și B., prin mandatar C., împotriva deciziei nr. 376/2021 din 31 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.